Ateneul Român
Ateneul Român este o bijuterie arhitectonică realizată în stil neo-clasic între anii 1886 și 1888.
Edificiu cu valoare de simbol al culturii naționale, Ateneul a devenit exponentul culturii naționale.
Puțină lume știe că finanțarea construcției a fost realizată cu bani obținuți dintr-o subscripție publică pentru care a fost organizată o loterie națională în cadrul căreia au fost vândute 500.000 de bilete în valoare de un leu, loterie ce a avut un slogan care ne-a rămas peste timpuri ?Dați un leu pentru Ateneu!?.
Surprinzător sau nu, inovativa idee a generat foarte repede un val de unitate și trezire a conștiinței naționale.
Inițial, cei ce au gândit proiectul și-au dorit ca toate artele să-și găsească locul sub cupola Ateneului însă, foarte repede, a devenit clar pentru oricine că acustica naturală excepțională a sălii oferă muzicii un mediu incredibil de dezvoltare.
Astfel, Ateneul a găzduit și o bibliotecă distrusă, din păcate, în timpul regimului comunist și o pinacotecă cu piese excepționale, care nu se mai regăsește aici.
Destinația primordială a rămas însă muzica de calitate, mari personalități și talente ale lumii lansându-se și concertând aici.
Numele ce au marcat muzica românească: George Enescu, Dinu Lipatti, Cella Delavrancea, Ion Voicu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Iosif Conta, Cristian Mandeal sau Horia Andreescu precum și nume mari ale muzicii universale ca Richard Strauss, Bela Bartok, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev și Maurice Ravel au clădit renumele Ateneului drept sursă de cultură de elită, după cum explică Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii George Enescu:
Palatul Ateneului Român a fost proiectat de arhitectul francez Albert Galleron, drept insipratie servindu-i clădirea Operei din Paris.
Un alt lucru inedit se leagă de forma circulară a clădirii, datorată faptului că Ateneul a fost construit direct pe fundația existentă deja, la acea vreme, a unui circ ce trebuia construit în Grădina Episcopiei (zona pieței George Enescu de acum).
Legătura imagistică este realizată cu Grecia antică, edificiul oferind vizitatorilor o primă imagine formată de opt coloane ionice (care au proporții similare cu cele ale templului de pe Acropole) care susțin un fronton triunghiular ce adăpostește cinci medalioane realizate din mozaic a cinci dintre domnitori: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Matei Basarab și Carol I.
La parter, impresionantul hol din marmură înglobează 12 coloane dorice care maschează prin
spectaculozitatea lor rolul tehnic de susținere a sălii de concerte.
Patru scări monumentale în spirală de tip baroc din marmură de Carrara ce găzduiesc balcoane la etajul intermediar îi conduc pe vizitatori spre sala de concerte.
Ateneul are aproape 1.000 de locuri dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane ce oferă o vizibilitate perfectă din orice colț și o audiție impecabilă.
Perfecțiunea sunetului se datorează imensei cupole care absoarbe fondul instrumental și vocal de pe podium și apoi îl distribuie prin reverberație către auditoriu.
Fresca monumentală de pe peretele circular al sălii impresionează vizitatorul din prima clipă, frescă ce evocă cele mai importante 25 de momente ale istoriei nationale a românilor.
Fresca are lungimea de 75 de metri si înăltimea de 3 metri iar realizarea ei a durat nu mai putin de 5 ani, fiind inaugurată la în mai 1938.
Interesantă este și succesiunea episoadelor.
De la triumful lui Traian, la colonizarea Daciei, contopirea dacilor cu romanii, începutul vieții patriarhale românești, statornicirea și descălecatul pe aceste meleaguri, crearea statului militar sub Mircea cel Bătrân, apariția statului administrativ în vremea lui Alexandru cel Bun, cruciada creștinismului (Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare) urmată de epoca de pace și credința a lui Neagoe Basarab.
Pe frescă regăsim și intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul, întregitorul de neam, și epocile culturale ale lui Matei Basarab, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu.
Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan, lupta pandurilor lui Tudor Vladimirescu, momentul de răscruce 1848 cu Avram Iancu care pornește la luptă și iluminismul Unirii lui Alexandru Ioan Cuza și Kogălniceanu înconjoară și ele alături de Carol I și Războiul de Independență, sufletele vizitatorilor.
De pe frescă nu lipsește realizarea întregirii naționale din 1918.
Ultima scenă trebuia să-l reprezinte pe Carol al II-lea, în postură de fondator al modernismului, care alături de Mihai I coboară în mijlocul poporului pentru a patrona științele, literatura, artele și industria, însă varianta aleasă reprezintă poporul cu steaguri, care sărbătorește înfăptuirea României Mari.
Ca o curiozitate, trebuie să știți că între 1940 și 1966 comuniștii au acoperit cu catifea roșie fresca
pictată de Costin Petrescu, tocmai pentru a ascunde privitorilor rolul monarhiei în istoria Romaniei.
N.Observatot
vezi o poza la rubrica Evenimnete culturale de pe site-ul Observatorului
|
Dumitru Constantin 5/29/2020 |
Contact: |
|
|
