Subiectiv - Interviul
De ajuns! M-am săturat de noutăți cu molipsiți și morți. Vreau ceva nou, ceva normal, ceva în care să mă pot regăsi întreg, netulburat și încrezător în viață.
Ceva de care mi-e dor după detenția voluntară impusă de autorități mai mult de două luni de zile.
Am nevoie de aer proaspăt, de verdele sănătos al ierbii abia mijite și de un soare mai îndurător decât cel ce ne-a luminat zilele încarcerării voluntare.
Vreau să-mi împresurez amintirile acestor două luni cu ceva mai vesel, ceva ce nu găsesc încă în nici un mâine și de aceea scormon în desaga amintirilor trecute.
Oh, în desaga asta-mi păstrez toată averea de-o viață, pe ea-mi aștern la culcare capul ca să prind vise frumoase și în ea găsesc de multe ori răspunsuri la nedumeriri și temeri. Aici e resursa tuturor încercărilor trecute, tezaurul experiențelor bune și rele și chivotul credinței că toate se vor sfârșii cu bine.
Așa s-a întâmplat cu ani în urmă când am fost proaspăt sosit în Canada, în căutare unui job mai apropiat de ceea ce am învățat, după nenumărate eșecuri.
În 1978 se împlineau aproape trei ani de la sosire și un număr de luni de unemployment după ce am renunțat să mai muncesc în munci necalificate. În fiecare dimineață cercetam ofertele de serviciu din ziare și când ajungeam să pun mâna pe telefon pentru un appointment, nu-mi puteam stăpânii frica și oroarea unui nou refuz. Eram în pragul disperării pentru că nu mai aveam bani să-mi achit rata la casă și alte necesități, cănd într-o dimineață de ianuarie, persoana de la capătul celălat al telefonului se recomandă Marinescu. Drăguț, i-mi acordă un interview în aceeași zi. Era proiectant la o fabrică de piese pentru automobile și avea nevoie de un ajutor pentru detalii. După întrevedere mi-a spus că decizia angajării depinde de directorul adjunct al fabicii cu care trebuia să mai am un interviu la o dată când voi fi anunțat. Asta s-a întâmplat sâmbătă, la sfărșit de săptămână.
Adjunctul Berdh Mevinson, unul din primii asociați al acestei intreprinderi, Magna International, ce devenise în scurt timp un pilon al Industriei Auto în Canada, era un om între două vârste cu o solidă experiență în metalurgie și conducerea unei intreprinderi. M-a primit în biroul lui preocupat mult mai cu problemele din fabrică decât discuția cu mine. Obișnuia să-mi pună o întrebare după care pleca în atelier pentru zece minute și revenea ca să asculte răspunsul meu și să-mi pună altă întrebare. Trecuse aproape o oră și discuția noastră întreruptă la fiecare nouă întrebare se prelungea fără rost, făcându-mă să înțeleg că am venit depomană la această întrevedere. Era clar că șansa mea era nulă. Eram revoltat, supărat pe mine însumi că mă las tărât în acest joc de-a dute-vino ce nu avea rost și am hotărât că trebuie să fac ceva. Când a revenit în birou, m-am ridicat în picioare, am inchis ușa în spatele lui și postându-mă în dreptul ușii ca seman că pe aici nu se mai trece, i-am zis:
-Ma-ți întrebat ce garanție vă pot da că după ce mă angajați eu nu voi pleca altundeva pentru un salariu mai bun? Priviți hârtia legalizată ce confirmă că am lucrat 18 ani în același loc. Credeți oare că toți acești ani, toate aceste zile au fost senine, fără probleme și supărări? Nu! Au fost probleme, am avut eșecuri, probleme tehnice și cleveltiri, dar nu am plecat. Au fost și oferte de la alte intreprinderi, dar nu am putut lăsa altora responsabilitatea proiectelor începute de mine. Am stat, am îndreptat greșelile, multe ce nu mi-au aparținut și mi-am văzut de treabă.
-A-ți vrut să știți ce garanție aveți că voi fi capabil să învăț specificul industriei auto? Aveți în față desenul de asamblu în mărime naturală al unei turbine cu aburi făcut de mine după desenele de execuție ale reperelor componente. (Într-adevăr, am avut un angajament temporar la o agenție ce executa desene pentru Westinghouse Canada din Hamilton și am primit sarcina execuției acestui desen) După cum știți experiența mea în proiectare se mărginește la mașinile agricole. Totuși am putut face această turbină a cărei copii o aveți în față. Mai mult decât atât nu știu ce vă pot spune.
Interlocutorul mi-a întins mâna la plecare spunându-mi că va decide în câteva zile cine va fi angajat. A trecut mai mult de o săptămână de atunci fără nici un răspuns. Am aflat mai târziu că au fost mulți candidați pentru acest post, iar eu am fost cel dintâi interviat. Curios, de cele mai multe ori cei chemați la interviu în primele zile sunt dați uitări și postul e oferit unuia dintre cei din urmă. Se vede totuși treaba că impresia făcută adjuctului în discuția cu mine a fost atât de puternică, încât nu ma putut uita. Așa am fost angajat la Magna International unde am lucrat în următori 20 de ani. Peste ani Berdh Mevinson mi-a mărturisit că Marinescu, cel sub care aveam să lucrez în timpul acelui an, a insistat cu dârzenie pentru angajarea unui cunoscut de-al său. ”Angajarea cuiva este o loterie, e greu să ști cu cine
vorbești – mi-a mărturisit el – dar în cazul tău am avut noroc”
Norocul, de fapt, a fost al meu. Începutul celui de-al optulea deceniu al acelui secol a fost plin de probleme, criza economică creată de creșterea valorii dolarului canadian a determinat multe industrii să se mute în America sau alte locuri, stocurile Magna au coborât sub doi dolari și șomajul a atins limite de vârf. Fabrica noastră a lucrat cu un schelet de angajați, nu știam dacă se va închide și tremuram în încertitudine. Dar am trecut cu bine.
După întuneric și furtună, soarele totdeauna răsare. La urma urmei, ce e val ca valul trece...
..................................
Mai 2020 Toronto
David Kimel
|
David Kimel 5/29/2020 |
Contact: |
|
|
