În Starea de urgență (și) Poezia lui Dan Anghelescu
În starea de urgență, nu cea de astăzi, nu cea la care ne gândim cu toții în momentul în care citim poemele lui Dan Anghelescu, ci acea stare de urgență sub care trăim de la începuturi, în care cum spune undeva poetul chiar și soarele/ este o navă/ evadată din carantină
, viața însăși pare a fi pusă între paranteze.
Cei care sunt familiarizați cu stilul poeziei sale, cei care au citit Mașinăriile de traversare a sufletului toamna, Pietrificarea memoriei, Și atunci ar fi trebuit să vorbesc, Ireal de netemperat, Excomunicările Mașinului de scris ori Inefabila povară vor recunoaște și aici, în Starea de urgență (volum în curs de apariție), acea angoasă, acea malincolie, acel spleen învăluit/ dezvăluit în cuvinte cu dublu/ neașteptat/ neimaginat de cele mai multe ori sens și semnificație.
Și am ajuns astfel la cel mai important prag al poeziei lui Dan Anghelescu din acest volum și din toate celelalte!
Sensurile, conotațiile unui termen vin către cititor și-l iau prin surpindere, îl izbesc chiar, și-i aduc în față Lumea cunoscută aparent și totuși
atât de nouă, de necunoscută. Este Lumea în care trăiește cel care ne arată fața ei ca o ironie bolnavă, dar este de fapt lumea noastră, universul nostru de zi cu zi, de azi, de ieri, de totdeauna. Îngrădirea știută, regulile impuse în prezentul nostru, în care chiar și tristețea acum/ e/ liberă /să circule/numai la orele/ fixe/
sugerează, de fapt, însăși condiția umană, condiția de ființă socială a omului supus unor reguli peste care de voie/ de nevoie nu mai poate trece. Este Lumea în care Poetul devine observatorul, dar și purtătorul de cuvânt al timpului în care mașinul ia locul ființei dotate cu sensibilitate, al timpului invadat de o lume/ de obiecto-ființuri/sans/ visage /et sans questions
Și astfel, ne dăm seama, citind și reflectând pe măsură ce parcurgem aceste versuri-gânduri reflecții, că Lumea întreagă e un unreal city. Ea se cuprinde în orașul-sinecdocă a universului, un întreg în care chiar și umbrele verii s-au ascuns/ în pereți..., în care boala/ unei umanități/ înaintând/ spre /nevăzut/ (ne arată că)
o / lume/ adoarme/ sedată/ pe cearșafuri/ de /întuneric
Dar pentru această lume
numai poetul poate (și poate scriind!) inventa o grădină.
Mihaela Albu
......................................
Dan Anghelescu
pe tăcute/ apune/și tot/ apune/ civilizația/ imaginii
a /laboratoarelor/ a
pandemiei/ a / abatoarelor
nu mai este/ nimic de spus/ne întoarcem/ dintr-o călătorie
/ căruțe de cuvinte
se răstoarnă/ din metafizica noastră
/să deschizi o/prăvălie de/ iluzii/ devine
un fel de / tehnică neagră/ a/ dezesperării
habar nu au / mărunții slujbași
/nisipuri/ lunatice/ se află/ acolo
o/ certitude/ incertitude
/ allons choisir dautres/ destins
identitatea noastră/incertă/consultă-n/zadar/ cadențele/ acestui
univers săpat/ în graiuri/ necunoscute
/ ploaia verde/ încalecă
/tramvaiele/ copacii/
și noaptea
/ vom fi victime/ fiindu-ne/ dată
puterea obișnuinței
ea/ își lasă/ își uită/ își abandonează/ în fiecare
încăpere/ acel sentiment / de book- hungry
/ființe albe/ rătăcitoare
ca niște/ scrisori/ anonime/ se mișcă/strigă/bat la uși/se ascund/ prin
tablouri
/reinventează frica/ și înălțimile
/ și rumoarea/continuă/ cu
accent/ englezesc
/sufletele/ noastre/reinventează/ obiecte/ necunoscute/ și
copiii obosiți/ sub măștile/chirurgicale
autoreflecții/ ale/ incertitudinii/
où la matière est /mépris de la matière
se/ fumează insidioasele entropii/
și /un/ altcineva/cu totul străin/rupe/ confiscă/ mari
continente/bucăți întunecate/ din propria noastră/ ființă
și ce conversații/o / ce conversații am/ fi întreținut/ cu ultimul/ aurolac
lăsat/ să rătăcească/ sub ploile/ verzi/ ale orașului
sunt spații/ în care / ți se va/ îngădui/ inexplicabilul/
să/ te /
obiecto-ființi/
să te Iov în/ pustiu/ să /te/ golul și vidul/
să te/ mare
/ corabie/și să te/ domnul/ Rimbaud
/așa că poetul/ se va/
cheltui/în cealaltă/ jumătate / nevăzută/ a lui
/
entre le coeur et lautre coeur/ un poème/ soudain dévore le poète
altă lume/ alt/ vis
de ce/ să nu fie el/ toamnă/ într-o bună/ zi/cu surâs/ violaceu/și/înalt
raglanul/mă apasă/ pe umeri/ ca o lungă uitare/ așteptând
duminecile/ și/ vara
cu tobe și/ trestii uscate de/ fum
între două adrese/
adrese/ fictive / fictive/ voi /inventa/ o absență
/dun négatif/ irrécusable
ce dacă/lumea/ se-ntunecă
/ frigul/ scoate din lucruri/ imensa/ tăcere
a nesfârșitelor/ spații
/
așadar/am să-mi gândesc/ singurătatea
am să-i spun/ numele
regatul ei/ își pierde/ unul câte unul/ oceanele
prin/ fața copacilor/ trec marfarele/ negre/ ale lumii/ de dincolo
et maintenant/ je pouvais jouir/ comme je nen avais
jamais joui/ de ma solitude
fin fond du néant/ poemele mele / vor fi depozitate/ în farmacii
încuiate-n sertare
la marginea/ mahalalelor/cineva/ și el/singur/ va/închide/ o
ultimă poartă
așadar/ priviți-mă
/ pe plaja electrică/ vântul târăște/ o miriște
imaginară
așa/că
fantasmele se/ nasc din nimic/ și din orice
în singurătate/ îmi voi citi/ propriul chip/pagină cu/ pagină
file albe/ file negre
voi traversa/ podurile lor/ mișcătoare/ și
totul se/ va desfășura/ ca într-un
show/ al celor mai/ adevărate/ oglinzi
și mai ce?
și mai ce?
/ steauă neagră /în lungi și fastuoase/ dimineți
crește/ tot crește/ iarba/ pe/limba/ tot mai amară/ a unui sfârșit de/istorie
și cu ochii mei/ ce încă mai pot/ privi toate/ astea
lăcrimez/și /respir/ dintr-o țară/ care n-a/ exitat
domesticirea/ echivocului/ a devenit / o nouă/ religie
pentru asta i se lipesc/ orizontale bucăți de/ ceruri
cu
stoluri de păsări cu tot
în situații/ de criză/ stări de urgență/ ori când/ sfericitatea/realului / nu mai poate fi/ ascunsă/ echivocul
se conjugă/ cu nourii/ cu înserarea/ și cu/ neantul
a cărui privire/ ne urmărește/ de/ pretutindeni
.
nisipurile/bălțile/și piatra/ intră atunci/ în/ levitații/ secrete
un fluier/stingher/ rostește/ lungi rugăciuni/ ale uitării /și
grație lui/ în rugăciunea/ domnească
le sang du langage devient plus chaud
/plus sensible que nous/ dans un/ rêve/ sans/ fin
am multiplicat/ fotografia prietenului/ meu/cel ce s-a dus/ în/ foarte/echivocul/de-ne-înțelesului
când plec/ de acasă/ în altă casă/ în alta/ și-n/ alta/ o voi duce/ cu mine/
avec/la boujie/ a sa flamme craintive/ qui ne voulait /pas mourir
prin/ încăperile/ noastre/ devenite/acum /contemplative ne/ vorbim/ cum ne /vorbeam/din totdeauna
singuri
/ încă o poartă vibrând/din icoana / de piatră
peste/încâlcelile/ atâtor/lucidități/inutile/ și/ înșelătoare/ nici tăcerile/ noastre/ strigându-se/ una pe alta/nu vor fi / altfel
prin/nopțile/de/ dincolo/ în aparenta încremenire/încă mai/ard/ lămpi
/lămpi
lăsate-n/ în fereastră
și astfel/ ilizibila noastră/ trecere/ este/ cumva/ atonală
dodecafonică
/ arde/ și sună/ pe /masa cu/ sfintele daruri
și pentru nimeni/ ochii noștri/ n-or să/ mai fure/ cerul
cu tot cu/ pescăruși
/ medităm
un jour après la vie/ nous porrons naîtres oû nous voudrons
poate că/ acesta-i firescul
/straniul ceasornicar/ al lumii
măsoară ceva/ și noi nu știm ce/
în sus și-n jos/ orașele
imaginare/ ne cufundă-n/ bețiile unei/ uriașe/ surzenii
și eu / nu voi ști/ să strig/ pe numele/lor/ copacii/aceia sub care ai /rămas
se recuperează/ zăpezile/ care/ n-au mai/ venit
și/ pământul/
nu e destulă/ urgență/ să zaci/ în marea/ oră incendiară
/ și cine/ înaintea/ zorilor/ foșnește aripile
dintr-o lume/ ce ar fi putut fi/încă frumoasă
/ sunt sigur/ vom mai avea/ unul/ pentru/ altul/ reverii/ și culori/ și poeme
dans/ un pays sans traces/ cest entendu:/même/ notre mort/sera très provisoire
și de aceea/cu / graiuri/ uneori depărtate/ ne/ vom reîntâlni
în supra-dimensiuni/ mai /muzical/ vorbitoare
|
Mihaela Albu 5/29/2020 |
Contact: |
|
|
