Dă -ne, Doamne, iar tăria...
Doamne, cine e de vină
Că-i pe noi, azi, pandemia?
Câtă vreme-o să mai țină,
Căci ne paște nebunia...
Dă-ne, rogu-te, un semn
Cum că totu-i o-ntâmplare
Si mai dă-ne crez și-ndemn
De trezire si-ntremare.
Oh, sleită de putere,
Lumea-i tristă și nervoasă:
Osândită la tăcere,
Stă pecetluită-n casă.
NU - la școli, în parc, pe stradă,
Reculegeri în biserici,
Baluri, chefuri ori paradă,
Ci în frica-ti să te fereci!
Când făptașii-s (ce oroare!)
Niște snobi, dilii la minte,
Judecă-i cu necruțare
După rostul Cărții Sfinte.
Pe acei stârnind doar silă
Si decizii aberante
Ia-i și-azvârle-i fără milă
In vâlvori de iad, ca-n Dante.
Da-ne, Doamne, iar tăria
De-a trăi în vrednicie,
Bucuria și mândria
Intru slava-ți, pe vecie...
..............................................................
Ion Segărceanu
mai 2020, Toronto
|
