Lumea Culorilor - Semnificația culorilor în desenele copiilor
La 1 iunie este Ziua internațională a copilului, o sărbătoare pentru copiii și nepoții noaștri care este notorie în majoritatea țărilor lumii. Cu acest prilej peste tot se organizează diferite manifestări cu participarea copiilor, printre care și concursuri de desene.
Desenele sunt o veritabilă metodă de a descoperi personalitățile copiilor, culorile folosite semnifică starea internă a lor oferindu-ne informații despre gândirea acestora. De la vârstă fragedă copiii sunt atrași să deseneze ceva, ei învață lumea din jurul lor desenând natura, familia, înfățișează ce au aflat sau auzit, exprimând starea lor mentală. Un copil fericit în mediul în care trăiește desenează aspecte vesele, bogate în culori, iar la cei din familii cu probleme, desenele sunt în culori mai închise, cu nuanțe întunecate și cu aspecte agresive. Pentru părinți și psihologi desenele constituie un adevărat limbaj când analizăm culorile, cele mai potrivite fiind a celor în vârsta de 7 ani, când putem detecta eventualele frămîntări psihologice ale lor, din experiențele lor, greu să le exprime în alt mod.
In cartea ”Desenele copilului tău-Interpretări Psihologice”, Evi Crotti - psihopedagog, jurnalist si scriitor din Milano, ne dezvăluie preferințele copiilor pentru anumite culori și ce anume semnifică ele.
Roșul este culoarea preferată de majoritatea copiilor arătând vitalitatea, ambiția, pasiunea, energia și entuziasmul acestora. Un roșu foarte puternic dominant în desene indică o ambiție aparte, intoleranță pentru obstacole, plăcere pentru risc, ostilitate, încălcarea regulilor, posibile descărcări de furie.
Rozul este asociat cu lumea fetițelor, exprimând sensibilitate și suflet bun, preferință pentru o lume cu prinți și prințese, o plăcere pentru activități liniștite, dar nu alături de copii vioelenți sau gălăgioși.
Galbenul ne arata dependența copilului de părinți, semnifică energie, dinamism și curiozitate, este expresia căldurii și entuziasmului în creativitatea copilului, dar și nevoia de eliberare. Tatăl trebuie sa fie un punct de referință pentru copil, pentru ca acesta să se simți în siguranță.
Portocaliul semnifică nevoia unui contact social, este folosit de copiii activi intelectual, deschiși și vorbăreți.
Turcoazul semnifică liniște, sensibilitate, sprijin, profunzime, apare la copiii bucuroși să depindă de cineva pentru a fi sprijiniți și încurajați.
Albastrul semnifică afectivitate, sensibilitate, inteligență emoțională, nevoia de destindere. Prezența acestei culori arată un puternic autocontrol asupra emoțiilor, și un caracter calm și senin.
Maro, de fel o culoare puternică, il regăsim în desene la trunchiurile copacilor, semnificând gândurile copiilor de a avea stabilitate, seriozitate, persistență, intoleranță și un simț dezvoltat al realității.
Verdele este culoarea asociată cu liniștea, odihna, calmul, sensibilitatea și speranța. In cazul utilizării lui în elemente ce nu corespund precum apa sau cerul, ne semnalează răzvrătirea și neconformismul copiilor, cu descărcări furioase, de unde și expresia “s-a înverzit de furie” !
Violetul este culoarea cea mai spirituală din gama culorilor și semnifică un copil cu o personalitate idealistă, iar în cazul predominenței lui este asociat cu expresia răului interior datorat părinților prea rigizi și intoleranți, culoarea trădează neliniști.
Griul semnifică teama de înfruntare a dificultăților, timorare în eșecul luării deciziilor rapide.
Negrul folosit în exces ne indică un copil cu o personalitate rebelă, emotivă, melancolică, uneori suferindă. Folosit în combinație preponderentă cu roșu, ne arată un copil cu puțină răbdare, cu tendințe impulsive, care poate trece în comportament de la o stare la alta, fără motive aparente.
Interpretările mai sus enumerate sunt supuse erorilor de apreciere, nu există o metodă stiințifică, dar sunt utile pentru a detecta eventualele probleme ale copiilor, iar desenele sunt esențiale pentru psihologi. Unii copii manifestă preferința pentru o anumită culoare iar alții folosesc cu bucurie toate culorile. Un copil stabil, bine format social, utilizează până la 4 - 6 culori iar cei care folosesc toate culorile curcubeului sunt copii echilibrați și sociabili cu cei din jur. La vârsta preprimară copiii aleg la întâmplare culorile, iar la vârsta școlarității alegerea culorilor are legatură cu dorințele și preferințele lor. Pentru a înțelege semnificația utilizării anumitor culori, trebuie descoperite culorile utilizate frecvent într-o perioadă mai lungă de timp și nu numai după un singur desen.
Vă doresc să simțiți mereu “la vie en rose”.
.............................................................
arh. Ion Constantinescu, Toronto
|
arh. Ion Constantinescu 5/27/2020 |
Contact: |
|
|
