Și prin urechea acului se poate vedea cerul
Soarele apune, roșu, deasupra râului
Umbrele întunecate se răsfrâng pe oglinda apei înfiorate de vântul ce revine sporadic, mângâindu-le. Este o seară frumoasă de aprilie și mă bucură ecoul pașilor noștri, ce răsună pe podul pietonilor.
Silueta elegantă, din fier forjat, a fost ridicată în 1868, unind malurile fluviului Main, facilitând astăzi trecerea spre muzeele citadelei. Simțim cum ritmul nostru se încetinește, sub cupola cireșilor japonezi. Baldachinul roz ne primește cu zumzetul festivalului Sakura. Îți fredonez melodia veche japoneză Binecuvântarea cireșului și-n zâmbetul vocii mele se ascunde sunetul îndepărtat al unui Shamisen, un instrument japonez adus din China, la jumătatea secolului al XVI-lea.
Mă văd lovind, cu un plectru de fildeș, în forma unei frunze de ginkgo, cele trei coarde ale acestui benjo din Orientul Îndepărtat, instrumentul fiind numit și sanghen (trei coarde). Cutia de rezonanță este mică și era, în acea perioadă, acoperită cu piele de pisică sau câine. Curtezane grațioase intonau cantecele scurte (kouta). Mă văd în chimonoul gheișei, fotografiate, în anul 1860, de Felice Beato, fotograf venețian, unul din primii fotojurnaliști ce au documentat atât acțiunile militare, cât și viața din Orient.
Gândul ne este încă la tablourile expoziției tocmai vizitate, Monet și începuturile impresionismului. Ce interesant împletește istoria! Construcția podului Eiserner Steg, din Frankfurt am Main, se suprapune cu evenimente simultane, ce au conturat acei ani, punându-și amprenta pe viața culturală, neîncătușată în timp și spațiu, deschizând și drumul unui nou stil de a picta, impresionismul. Uneori, sunt detalii aparent nesemnificative, ce permit apariția noului. Folosirea inelului de metal, pentru a lega strâns mănunchiul de păr al pensulei, a făcut posibilă mișcarea rapidă pe suprafața pictată. Inventându-se, în anul 1841, tuburile cu vopsea, nu mai era necesară amestecarea pigmenților în creuzetele așa de greu de împachetat într-o geantă de voiaj.
Pictura în aer liber practicată de renumita Școală din Barbizon, alcătuită din pictorii care se întâlneau în pădurea Fontainebleau a devenit practicabilă și datorită construcției căii ferate, în anul 1849.
Deschiderea spre Vest a Japoniei sub presiunea comandorului american Matthew Perry, care ajunge, cu așa-numitele corăbii negre, în 1853, în acele ținuturi, pătrunse de misterul unor regiuni inaccesibile, până atunci, lumii occidentale, creează o punte între culturi. Jurnalul artistului Fuchibe Tokuzō, intitulat Ōkō Nikki (Jurnalul unei călătorii în Europa), scris în 1862, conține un buchet de informații, privitoare la dificultățile inevitabile, născute în procesul de cunoaștere reciprocă. Artistul își descrie trăirile în Paris, Londra, Berlin, Sankt Petersburg și în alte capitale europene. Nu este singurul jurnal scris în această perioadă de membrii diferitelor delegații japoneze ce călătoresc prin Europa. Am citit despre ele într-o lucrare de doctorat, afundându-mă în dezvăluiri accesibile doar cu ajutorul intermediarilor cunoscători ai limbii japoneze. Sunt recunoscătoare acestei șanse enorme, pe care ne-o oferă bibliotecile digitalizate. Câte fațete ne-ar rămâne ascunse, fără aportul lor, în labirintele întunecate ale arhivelor
Ichikawa Wataru, de exemplu, își notează, în jurnalul său, Însemnări libere despre călătoria în Europa ale unei muște pe coada calului, impresiile din Paris, Haga, Birmingham, Berlin și Sankt Petersburg. Este descrisă atât mulțimea curioasă, adunată să îi vadă pe cei sosiți din Orientul Îndepărtat, precum și decorul camerelor de hotel, peisajele parcurse, autorul făcând comparații între Marsilia, Paris și Japonia natală.
Războiul franco-prusac, numit și Războiul din 1870, s-a terminat cu pacea de la Frankfurt, încheiată la 10 Mai 1871. Conform tratatului de pace, Alsacia intră, din nou, sub controlul german. Impresioniștii nu tematizează războiul. Monet se refugiază, în acest timp, la Londra, reîntorcându-se în Franța, prin Olanda, abia la sfârșitul războiului. În acești ani, tehnica fotografică se dezvoltă, prin folosirea plăcilor fotosensibile, utilizându-se apoi, în acest scop, și hârtia, ceea ce va avea, drept consecință, răspândirea fotografierii peisajelor și a portretelor. Peliculele fotografice neclare vor inspira impresioniștii, care se aflau deja la răscrucea unui drum nou, în urma întâlnirii cu gravurile și stampele japoneze.
Edmund de Waal își începe romanul The Hare with Amber Eyes, în Parisul de după Războiul din 1870-1871. Istoria familiei Ephrussi este relatată prin intermediul unei colecții impresionante, alcătuită din 264 de Netsuke, mici obiecte de artă tradițională japoneză, catarame, gingașe piedici de fildeș, lemn sau lut, care împiedicau alunecarea micilor trăiști, ce țineau loc de buzunare, pe corzile chimonourilor. Este începutul schimbului cultural între Occident și Japonia. Parisul este fascinat. Impresioniștii se lasă inspirați de imaginile care nu încearcă să redea în mod fotografic realitatea, ci descriu caractere, aspecte ascunse în spatele aparențelor.
Ne ținem de mână, pe podul ce ne leagănă în impresiile trăite, și ne propunem să sărbătorim, cândva, în viitor, Sakura, simbolul frumuseții feminine, simbolul frumuseții efemere
Vom bea sake, în timp ce cântăreții care, în vremuri nu prea îndepărtate, erau, în marea lor majoritate, orbi vor lăsa să răsune corzile instrumentelor.
Plimbarea cu tine m-a dus departe
foarte departe
și, chiar dacă nu am fost încă în Japonia, pot afirma, asemeni înțeleptilor japonezi: Și prin urechea acului se poate vedea cerul!
-
Julia Henriette KAKUCS
Frankfurt, Germania
|
Julia Henriette Kakus 5/27/2020 |
Contact: |
|
|
