Nu mai cred în distanța dintre paralele
în spatele meu timpul tace
nu mai cred în distanța
dintre paralele
atîtea răscruci
pe verticala trasată de liberul arbitru
perpendiculare întretăieri
atâția ieri
fulgere și raze
la fiecare răscruce
din mine creștea un copac
înflorea și cânta
Cine a trasat verticala ?
mereu aveam aripile calde
atât de fierbinți încât mai ard și azi
depărtările mele
transeptul
un braț de apă curgătoare
și tălpile peregrinilor
îmbrăcate în noroiul blând
o primăvară mi se strecoară în suflet
și totuși cineva șoptește în spatele meu
mereu întorc capul...
secol de singurătate
mantia fumegândă a vântului,
aripă prinsă pe umărul serii
adună frunzele ce albesc
cu timpul,
cu secolul de singurătate,
cu moartea,
cu viața.
peregrinul anonim
are mereu rezervat ultimul vals
și umbra străvezie a ceții.
trei frunze mi s-au prins în păr
două mi s-au așezat în palme
și sub petecul meu de cer
vom depăna fiecare poveste
pe care o voi scrie cu degetul
pe geamul ferestrei
pentru alt veac.
statuile liniștii
depozite de statui
au vegheat
pe o mare de timp
acum au ațipit
se face târziu în viața asta
care fuge printr-un deșert
se face frig
se face pustiu
au încremenit statuile
pietre uitate
în locurile alese de ele
acolo unde nu am reușit să rămânem
depozite de liniști
întâlnire
hai să ne întâlnim printre nori
nu e nevoie de bagaj
vom fi axul stelelor căzătoare
nu trebuie să te mai uiți în jos
n-ai grijă, n-o să te împiedici
uite de când vorbim
norul meu și-a schimbat forma
iar norul tău se odihnește
pe fruntea unui munte
aici gândurile nu mai pun întrebări
și nu se mai întorc pe pământ
uitarea scrijelește piatra
piatra timpului
vom străluci în timp
în întuneric
23 martie 2020
nu mai e loc în lume
dimineața vine pe racursiuri de lumină
se așează în porturile lumilor plecate,
se scaldă în spaimele mărilor învolburate
vetustă bijuterie bizantină
clipele zilei le simți din ce în ce mai legate
de mâini, de glezne, de stratul de porțelan
agate moștenite din alte regate
sub încruntarea timpului șambelan
la asfințit, dimineața se strecoară
străvezie printre prea multe tăceri
printre frici neatinse de ieri
adormite cu moartea în suflet
acolo unde am rămas fără umblet
unde nu era prevăzută o escală
cu porțile închise într-o doară
nu mai e loc în lume
nici măcar pentru vise
exercițiu cu mine însămi
nu pot respira înlăuntru
mai bine afară, cu tâmplele
atinse de vânt
drumul se îngustează
mărginit de prăpăstii.
pe zidurile stîncoase
flori de colț
fluturi amăgiți
caută soarele
printre culorile sfâșiate
de umbrele ascuțite ale piscurilor
mirările mele muritoare
dau examen
sar din piatră în piatră
și curg pe unde ivorii
departe, în pădure
mirările mele nemistificate
vor trăi
până la moartea mea.
Să urc iar în Grădina Ghetsimani...
Mi-e sufletul pustiit
ca pământul arid din Valea Gheenei.
numai grote, stânci și spini
cât vezi cu ochii...
Iar freamătă măslinii
și vulturii dau roată
singurătatea-I nu adoarme
vegheată de animalele de pradă
Când se luminează sângele
singurătatea în suflet uitată
se stinge fără lacrimi
sub clipa îndurată
De cât verde
și de câte trepte
va mai fi nevoie
să urc iar în Grădina Ghetsimani...
vălul de mireasă
nu mai răsfoi amintiri
vălul de mireasă
cântă și acum prin pădure
când ceață, când ecou
departe de mâna ce l-a furat.
se întristase și îngerul.
degeaba umbli cu hangerul
ascuns sub cămașă
eu port în buzunare tot basmele copilăriei
logodite cu visele de acum.
sufletul meu are alte culori
iar ție nu ți-a plăcut
nici măcar Botticelli.
flutur
călător ca timpul
în drumul lui spre lumină
în drumul meu în jurul soarelui
flutur alb
în zbor precis
s-a așezat pe pantoful de lac
ne-am privit
botezați de mirare
s-a așezat pe umărul meu ca pe o creangă
și la picioarle mele a început să crească iarba
s-a așezat
inel sidefat
și bea rouă din palmele
împreunate
depărtările nu mai au țărmuri
nici distanțe
și timpul se mișcă neîncetat
pământul zvâcnește
la fiecare pas
nu mai vrea să plece
se poate înnopta
unul va trebui să renunțe
unul va trebui să accepte
va rămâne unul
sau noi ?
l'héritage
întinde o mână
și voi rămâne în șoapte
cu un pahar de interzise trăiri
rostogolit în furtuni
când vrerea
și clipa
arderea și moartea
nu mai au greutate
iar după ce își vor face efectul
voi adormi o vreme
e somnul meu cu vise sarde
trece pe lângă mine un tren
ca un fum
cu gânduri abandonate
silenzio stampa
Între
călătoresc într-un timp care nu e al meu
între două mâini
între două turnuri
între două turle
între două crengi
între două petale
între două fire de iarbă
între două fire de nisip
între doi munți
călătorim mereu
la marginea abastră
mereu de neatins
unde aerul nu mai mișcă
și timpul se scurge
doritor și visător
să ne regăsească
să ne mai întâmpine o dată
între imagini și imaginații
cu obiceiul lui de a bate
la porți închise
ce se vor deschide
pe cadranul cheltuit
cu trăirile noastre
timpul
ce mai freamătă
printre noi
gata să vâneze Universul
printre stele
îmi voi răcori fruntea
într-un alt amurg
într-o altă țară
ce deschide alt drum
un drum ce crește doar
sub privirea noastră
Între două turnuri
flautul iernii, flacără
pe podul înghețat
tocmește jarul
și zilele de aur.
Între două săruturi
mi se face dor
de evadările privilor arse
de colțul buzelor tale.
flautul iernii cântă
cu buze înghețate
sprijinit de o coloană
adormită de suflarea lui.
Între două nopți
flautul iernii cântă
printre Vârfurile cu Dor
ruguri mistuite în ceață
dezambiguizare
între două nopți
punctele cardinale
palpită de multă vreme.
și-au schimbat locul
și perspectiva
așa a apărut alb roză
floarea de măr
pe gura ta.
între două turnuri
tăcerile pâlpâie
și eu nu mai găsesc
punctul de fugă.
între două nopți
coboară dimineața, pe rouă
cu lumina ascunsă în plete
și sună un clopoțel de argint
.................................
CV literar - LILIANA POPA
Liliana Popa istoric de artă și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei - Universitatea Națională de de Artă din București și a
urmat Cursuri de Renaștere la Institutul Michelangelo din Florența – Italia. Din 1990 este
reporter, redactor la Radiodifuziunea Română
Volume de poezie publicate:
"Portretul în oglindă" editura - Tracus Arte, 2014
"Stăpână pe tăcerea mea" - editura Art creative, 2015
"Luna nu intră niciodată pe fereastră" - editura Tracus Arte, 2018
Volume de interviuri publicate:
"Contemporani în mileniul III" volumul I - editura Semne 2018
"Contemporani în mileniul III" volumul II - editura Semne
2019
Coordonator a Cenaclului literar "Poeții cetății" și organizator de evenimente culturale
la: "Casa Memorială „Tudor Arghezi - Mărțișor”, "Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia""Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti" din București, "Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului"
București
A colaborat/colaborează cu articole, interviuri, informații, cronică plastică, cronică
teatrală, comentarii culturale, la zeci de reviste de cultură, printre care: ”Contemporanul"; ,
";Luceafărul";Argeșul"Literadura", Cenaclul de la Păltiniș", Cronica de la Iaș",
"Poesia",; ”Luceafărul de dimineață”, ”Arena literară”, ”Viața Românească”, ”Curtea de la
Argeș”, ”Teatrul de ieri si de azi”, ”Convorbiri literare”, ”Discobolul” ș.a. și realizează zilnic
agenda culturală pe pagina Prietenii Radiodifuziunii Române și pe pagina InfoArt.
|
Liliana Popa 5/13/2020 |
Contact: |
|
|
