„10 mai – Ziua mamei”
Clepsidra
Din scurgerea târzie a timpului
am aflat:
atunci când femeia-și
împlinea materna așteptare
bărbatul n-avea cum să știe
ca să se poată bucura împreună
pentru că
m-am născut pe cenușa încă fierbinte a războiului
și mama mi-a oprit frica și foamea
cu lacrimi
așteptând sfârșitului războiului
și pacea
și pe tata
și am venit eu
iar acum,
când adun în palme anii
prelinși deodată cu firele de nisip
ale clepsidrei sufletului
brăzdând deopotrivă obrajii mamei
și-ai tatei
știu ceva mai mult.
Odată cu tata
a venit pacea
și eu
în casa
unde ne-am putut apoi
bucura împreună.
Și încă o destăinuire târzie, decupată din noianul amintirilor adunate în spațiul timpului ce a trecut pe lângă mine, ireversibil…
Destăinuire
Știi,
poate nu te-ai gândit niciodată
dar mie, mie îmi plac rufele spălate
și-întinse de mama pe frânghie la soare
în curtea de la marginea orașului…
Îmi plac așa,
parcă sunt agățate de cer
prinse-n cârligele de lemn
legănându-se, albe,
adevărate aripi
eliberate din palmele mamei,
obosite,
ude, moi,
le țin și eu în palme
abia atingându-le
respirând mirosul lor
muncit,curat.
Știi
în albul lor imaculat și transparent
ca într-o oglindă
o văd pe mama
aplecată deasupra apei
strivind cu putere
bumbacul albicios al eșarfei gândind la mine.
Știi,
acum când prinde-n palme
negrul bluzei
își amintește cu siguranță de suferințele
pe care le-am trăit împreună de-a lungul anilor
și trece grăbită la rochia aceea galbenă
cândva dăruită mie
strivind-o în podul palmelor ei obosite
retrăind pentru a nu știu câta oară copilăria-mi
pe care o cunoaște mult mai bine decât mine.
Știi
îmi plac rufele întinse de mama
cu palme obosite, grele,
pe frânghia aceea întinsă la soare
și ca un dar ce-mi dărui
le iau în brațe și respir
mirosul lor muncit, curat,
și o știu…
…Versuri ce acum le îngân în tăcere, într-un pios remember târziu, și parcă opresc timpul, îl întorc cu grijă… în amintirea ei… și totul nu mai e ireversibil. Suntem pentru o clipă alături…
|
Cornelia Bartels 5/10/2020 |
Contact: |
|
|
