Cățelul
Printr-un parc, pe la chindie,
Deși nu era permis
În deplină pandemie,
Un bătrân cu pălărie
Comitea un compromis.
Pe-o alee , prin urmare,
Cu o mână-n buzunar
Se plimba vorbind cam tare
Cu un animal ,se pare,
Ce-l avea imaginar.
Florile de primăvară
Nu-l interesau de loc
Și nici liniștea de-afară,
Căci fiind aproape seară
Omul se grăbea spre bloc.
Brusc apar, din întâmplare
Venind către dânsul drept,
Trei bărbați în patrulare,
În ținute militare
Și cu armele la piept.
După ce-l înconjurară,
Un oștean zice decent:
- De ce ați ieșit afară,
Când e ordin , bunăoară,
Să stați în apartament ?!!!
- Cu cățelul sunt ... și-arată
Scoțând mâna către ei
O "ceva" puțin ciudată,
Mititică și curbată ...
Am si hârtiuța ... vrei ?
Militarii cu grăbire
Se privesc zâmbind stingher,
Căci în palmă , cu uimire,
Văd un lucru peste fire,
Apoi șeful pișicher
Zice , totuși , cu prestanță:
- Vă cam bateți joc de noi !
- Domnilor , vă par o zdreanță?
E cățel , cu siguranță,
Însă e de ... usturoi !
|
