În noaptea de Paște
Cerescule Tată,
în noaptea de Paște,
atunci când din ceruri
pe raze de stele
cobor heruvimii,
vestind Învierea
Mântuitorului,
și-alaiul de preoți
solemn când pornește
cu torțe să-ncónjure
sfântul lăcaș,
atunci când din transă-și
revin credincioșii,
urmând cu evlávie
sfinții părinți,
când văd cum din umbră
răsar ca satanele
și se postează
în fața mulțimii,
spășiți ca șulendrele-n
Vinerea Mare,
păgânii de ieri
ce jucau tananica
în sfântul altar
ca-n satanica horă
dantescoloră
la ușa furnalului
mistuitoare
a sfintelor cruci
și-a celestelor clopote
în flăcări gheenice, -n
dangăt de hohote,
când văd rinocerii
de azi și de mâine
cum își etalează
ura și rabia,
cum sapă mormântul,
pe veci îi pun cruce
și-i cânt' Aleluia
limbii române
în Basarabia,
în noaptea aceea
fermecătoare
pietroaie-mi se leagă
de mâini și picioare:
nici cruce să-mi fac și
nici crugul să-l trag.
Iartă-mă, Doamne.
La ceas de utrénie,
când Sfântul Sinod al
Bisericii Ruse
- grav și semeț -
declară ca sfinte
noi reci oseminte
de pe Liubeanka,
de pe Poganka,
de pe Onega,
din Soloneț,
mă prind cum visez că
veni-va o zi când
același sinod al
Bisericii Ruse
va proclama
martiríe și sfinte
nenumăratele,
nealteratele,
multpătimitele
reci oseminte,
vechi zăcăminte
basarabene
din sloiuri de gheață
siberiene,
și văd că aievea
imense convoaie
de gâzi și-agareni în
pohod na Sibiri,
deciși să se-nchine
la sfintele moaște
ale martirilor -
ne-ngenuncheatelor
propriilor victime.
Și simt cum pe dată
pietroaiele-mi grele
slobód din prinsoare
herculeanic
și mâini, și picioare.
Cu dreapta-mi fac cruce,
cu stânga-nșfăc torța
și-o iau românește,
apostolicește,
din urma păgânilor,
pe urmele câinilor.
Iartă-mă, Doamne.
Expediat pe 20.04.2020.
|
Nicolae MĂTCAȘ 4/20/2020 |
Contact: |
|
|
