Destin si creatie - Magda Isanos
Domnișoarei Andreea Borza
Poeta Magda Isanos s-a născut în Iași, la 17 aprilie 1916. Și-a asumat destinul cu o tărie rară de caracter: urmările dureroase ale poliomielitei și o boală de inimă.
O stranie coincidență face ca ziua morții, la nici 29 de ani, să fie tot ziua de 17 (noiembrie 1944).
Poetă a vieții totale (C. Ciopraga) , a ars ca o flacără intensă, plină de sensibilitate și pasiune: Uneori, în diminețile clare, / mă uit drept în soare râzând / și nu pot crede că am să mor în curând, / viața mea sună înalt, fără-ntristare. / Cred în ea, cred în numele ei / și-n culorile anotimpului meu(În diminețile clare).
Din acest anotimp vin versurile ei, publicate în 1943, la Iași, de soțul ei, scriitorul Eusebiu Camilar
Cu sinceritate uimitoare iși recunoaște originea paternă: În neamul meu femeile-s ciudate, / cu părul brun de tot și fața pală, / le place mult iubirea, însă toate / își uită jurămintele și-nșală(Pentru tine). Ceea ce știu sigur este că n-a trădat poezia care s-a revărsat în volumele Cântarea munților, 1945), Țara luminii (1946), Versuri (1964, sub îngrijirea lui Marin Bucur) și, sub titlul Chemarea munților, un volum de poezie, proză și publicistică publicat în Biblioteca pentru Toți, în 1988, ediție de Margareta Husar și prefațată de C. Ciopraga.
Magda Isanos e fascinată de câmpiile vieții, deși are conștiința sfâșitului în plină primăvară de aur: Frumoase-s câmpiile vieții, /frumoasă primăvara de aur; / ci eu se cuvine să plec înainte / de-a-ntomna în pădure. //Se cuvine să plec înainte de a vedea miezul zilei, / când nu s-au copt încă perii / și grâul nu sună. // Frumoase-s câmpiile viții. / Întorc capul să mai văd încă / ceea ce ani în șir am privit; / ceea ce șiruri lungi de ani n-am să mai văd.(Frumoase-s câmpiile vieții
).
Nu și-a putut înșela iubirea care a dat naștere fetiței ei, Elisabeta: De-aceea nu-ntreba cât poate ține / iubirea noastră nimenea nu știe. / Iubește-mă și nu-ntreba: că-n mine / E inima străbunilor mai vie.(Pentru tine)
S-a-nțelenit în al inimii pământ, după ce și-a păstrat bucuria de a trăi până în ultimele clipe ale existenței, întreținând temperatura favorabilă creației: Am multe lucruri de scris, / de plante și ape line, / care toate-nchid câte-un vis, / mai rămuros, mai ciudat ca mine(Confesiuni).
În armonia creației, ajunge în marginea inefabilului. Versurile ei au apărut la limita dintre viață și moarte.
Ele au rămas în circuitul spiritual al iubitorilor de poezie, în inimi curate, cu putere de neînfrânt în secretul biruinței în lupta cu durerile vieții. Spiritul de dreptate a făcut-o să îmbrățișeze cariera de avocat, sensibilitatea a prins-o în vraja poeziei.
Cântecul vieții Magdei Isanos s-a stins, cântecul poeziei însă a rămas viu: Acuma cântecul s-a sfârșit. / Nu știu de-i bine ori rău. / Din frunze-am cântat. Dumnezeu. / lângă mine stând, mi-a șoptit. // De fapt nu era Dumnezeu, era pom. / Și câteodată-avea glas de om. / Sărbătorește, mi-a spus el, aceste / câmpii dezmierdate și creste
(Acuma cântecul meu s-a sfârsit).
Magda Isanos a unit sensibilitatea feminină din lirica noastră de la Veronica Micle la Constanța Buzea, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Florica Bațu Ichim, Maria Bologa etc. în cuvântul românesc, la care se ajunge prin acceleratorul de particole numit lectură.
.....................
Kitchener ON
|
Constantin Teodorescu 4/19/2020 |
Contact: |
|
|
