Ne adăpostim in credintă
In aceste vremuri de restriste, toate perceptiile noastre, toate lucrurile care ne înconjoară par, să ne coplesească.
Criza prin care trecem în prezent ne afectează profund viaţa de zi cu zi.
Nu ştim ce să mai facem, cum să o depăşim.
Dar credinţa ne este afectată de această criză? Iată o teribilă întrebare care ne frământă, care ne provoacă şi care poate nici nu caută răspuns, ci mai degrabă înluminare.
Ceea ce pentru vremurile pe care le trăim înseamnă foarte mult. Înseamnă speranţă.
Viata pare o tranzitie obositoare între nastere si moarte.
Ea, viata noastră, seamănă cu o jucărie în mâna timpului, iar timpul - care este măsura lumii - seamănă cu o balantă ce ne arată că la capătul oricărei ierni, viata si speranta rămân o sansă pe care se poate conta
Avem nevoie, ca în viata noastră, să ne îmbogătim spiritul si să-l întretinem activ, deziderat căruia a căutat să-i răspundă si revista noastră .
Avem nevoie să reflectăm în sinea noastră, cu calm si discernământ, la atâtea si atâtea probleme de viată.
Avem nevoie de spiritualitate – si aceasta, privită cu întelepciune, este strâns legată de credintă.
Bine nu poti vedea decât cu sufletul ; ceea ce este esential este invizibil pentru ochi. Sufletul presupune relatie.
Să trăim o legătură reală si vie cu cei-lalti si să cinstim acest lucru prin faptul că îi tratăm cu respect, bunătate, compasiune si demnitate.
Obositi de a fi si nefericiti spectatori ai propriilor noastre destine incomplete, asaltati de suferinta ne-împlinirii si imposibilitătii de a ne împlini, înconjurati de o realitate incertă si compromisă de zeul crud al relativitătii, ne refugiem în credintă.
Credem în existenta unui scop ultim al vietilor noastre si nu ne sfiim să îl căutam, să-l urmărim atunci când îl descoperim undeva în inima noastra.
Credem în ratiunea noastră si, paradoxal, ratiunea noastră încearcă să ne convingă, cu dovezi solide, că actul de a crede nu are bază ratională. Dar, chiar si ratiunea trebuie să se încline în fata credintei.
Pentru că fără credintă nu am avea puterea să trecem mai departe atunci când ratiunea insistă să ne spună că totul este pierdut.
Primăvara echivalează cu renasterea spiritului omenesc: arborii îmbracă strai nou de verdeată si de floare, iar pentru noi trebuie să fie un nou început.
Primăvara aduce acum în sufletele si în casele noastre cea mai frumoasă sărbătoare crestină : Sărbătoarea Sărbătorilor – Sfintele Pasti. Sărbătoare a începutului vietii spirituale a crestinătătii.
Pastele comemorează, în egală măsură, moartea, răstignirea lui Iisus si resurectia, Invierea Sa, a treia zi, "după scripturi", căci orice sfârsit înseamnă, nu mai putin, un început.
Dorindu-vă, de aceste Sfinte Sărbători, sănătate deplină, bucurie să ne luminăm si să aperăm în biruinta noastră asupra tuturor încercărilor.
|
Dumitru Puiu Popescu 4/11/2020 |
Contact: |
|
|
