O tara de neinventat
O tara de neinventat: Hora medicilor de la Craiova si lectia la care romanii nu pot renunta, cand granitele se deschid.
Dramele succesive pe care le-a trait Romania, mortile atat de inumane de la Colectiv, moartea lui Ionut si apoi a Alexandrei, vietile lasate sa se duca in Apuseni, toate acestea le-au lasat romanilor cate o usa pe care sa o propteasca cu piciorul, sa aiba sentimentul ca ei inca pot iesi, ca nu vietile lor sunt puse in joc, ca pot, asadar, sa mai uite din rau.
Acum insa si usile, chiar si granitele sunt inchise.
Sistemul romanesc de sanatate a fost hulit ani de zile, capusat de gasti, lasat sa se infesteze si sa infecteze pacienti care isi cautau salvarea si s-au intors sa moara acasa, cu o nosocomiala in bagaj, nereformat nu pentru ca nu au fost bani sau stiinta, ci pentru ca asa servea intereselor de clanuri - economice, politice si chiar de breasla.
Nerespectate, desi aveau de-a face cu cea mai de pret resursa a lumii pe care omul si-o face si modeleaza fara incetare, si anume viata, spitalele si medicii lor au fost lasate prada atat imposturii politice si administrative, cat si dezgustului public.
De multe ori pe nedrept, pentru ca fiecare dintre noi a intalnit in sistemul de stat medici remarcabili, profesional si uman, dar niciun sistem nu functioneaza pe umeri de eroi decat din cand in cand: un om salvat, patru pierduti.
Si ambulantierul din Suceava, care a murit acasa, pentru ca a refuzat sa se interneze in spitalul pe care il stia atat de bine si de el ii era frica mai tare decat de SARS-CoV2, a cunoscut, fara doar si poate, medici extraordinari. Dar cu totii au cunoscut sistemul si stiau ce ii poate pielea. A murit singur, vorbind cu fiica lui la telefon, ca sa nu moara in spitalul care pare zilele acestea iadul pe pamant.
Imbolnaviri, morti si penurie de aparatura medicala sunt peste tot in lume zilele acestea, pentru ca niciun stat nu era cu totul pregatit pentru amploarea unei astfel de pandemii. Tocmai in astfel de situatii insa, limita, se vad verigile cele mai slabe, balamalele care cedeaza cele dintai.
In cazul Romaniei, balamalele acestea sunt tocmai spitalele, iar ele tin in picioare usile care separa viata de moarte. Putem folosi si tusele groase: binele de rau.
Or, tocmai medicii lasati de izbeliste in ultimele decenii, la cheremul imposturii din sistem si al grupurilor de interese, la indemana resentimentelor publice, pentru ca pe cine sa hulesti pentru spitalul murdar, lipsit de resurse umane si materiale, aglomerat si inspaimantator la stiri, daca nu pe medici?, tocmai ei, astazi, sunt imbracati in costum de erou.
Nu in costum de protectie, pentru ca mastile, manusile, bonetele, papucii speciali, halatele speciale abia incep sa ajunga in spitale - nu in toate -, cel mai adesea pentru ca oamenii au vazut ca nu au in ce usa sa isi propteasca piciorul, suntem cu totii aici, de-a valma, supravietuitori de la Colectiv, parinti care si-au ingropat copiii, batrani ramasi in sate goale, fii si fiice care s-au intors acasa din strainatate si se simt ciumati, mame cu nou-nascuti nestiind cum sa ridice zid in jurul lor si raul sa nu ii atinga in aceste prime zile de viata atat de inoportun venita, tocmai acum, cand totul e rasturnat.
Nici politicienii, nici votantii insa nu mai au la indemana amanarea.
Cand toate astea vor fi trecut, dupa ce ne vom fi ingropat si noi mortii nostri, din ce in ce mai multi si multi au murit in focarele din spitale, dupa ce multi dintre noi vor pleca iarasi in tari unde pot supravietui crizei economice greu de evitat, stim cu totii ce avem de facut.
Spitalele acestea pentru care se fac apeluri, unde medicii lucreaza, desi noua ne e frica si sa trecem pe langa ele, nu sunt (doar) nici Colectiv, nici Ionut, nici Alexandra si nici Aura Ion.
Balamalele astea ar trebui sa devina proiectul de tara despre care toti politicienii vorbesc, fara sa il umple cu nimic, dar trecut pe un proces-verbal, cu termene-limita, coercitii si sanctiuni daca nu e dus la indeplinire.
Romania e o tara de neinventat, in care medici incing o hora in plina pandemie, sa ii arate ei lui SARS-CoV2, dar limitele imaginatiei lasa loc constructiei lucide. Pentru ca altminteri, cand granitele se deschid, fiecare e dator sa ramana in viata.
................................
de Magda Jitareanu
ziare.com
|
de Magda Jitareanu 4/10/2020 |
Contact: |
|
|
