Cum s-a schimbat viața cotidiană în epoca marelui virus
Citeam ieri instrucțiunile de autoprotecție ale autorităților pentru cei care îndrăznesc să meargă la cumpărături. Nu poți să nu zâmbești amar. Desigur, măsuri de precauție sunt necesare, dar, după ce le citești vei observa că ai nevoie să le recitești, că nu le ții minte. Pur și simplu viața a devenit brusc prea complicată :)
Oamenii dezinfectează de zor peste tot. Prin casă, prin fața ușii, pe scările blocului, prin birouri, ușile blocurilor, mânerele de la ușile mașinilor personale, cifrele liftului, căruciorul de cumpărături. Nu știu ce să facă cu hainele, când vin de afară: să le pună pe vechiul umeraș? Să le țină izolate undeva? Dacă au virusul? Ce reguli trebuie să aplicăm în acest caz? Totul a devenit periculos, iar pericolul amenință, ascuns, de peste tot, din cele mai banale locuri.
Ieșitul la cumpărături a devenit un fel de act eroic, pentru caractere tari. Simpla cumpărare a unei sticle de lapte pare similară ieșirii necugetate din tranșee sub tirul de mitralieră al inamicului. La livrarea unui pachet de cărți, îl primim pe curier cu mănuși de protecție, iar sticla de dezinfectant, dacă am avut norocul să o găsim de cumpărat, stă lângă noi, pentru a distruge potențialul germen ucigaș ce poate însoți orice colet.
Dacă până mai ieri periculoși erau imigranții, cu a lor cultură diferită și stigmatul că ar putea fi doar teroriști de import, astăzi orice ființă vie, coleg de serviciu ori vecin de palier - a devenit o amenințare letală, un ucigaș travestit într-o față cunoscută.
Oamenii nu mai dau mâna, nu se mai îmbrățișează, sărută, ating. Vorbesc de la distanță și nu mai stau unul pe scaunul altuia, la biroul altuia, nu mai scriu cu pixul altuia, nu mai vor să atingă lucrurile altuia. Documentele se scanează și se prezintă șefilor, pentru că aceștia refuză să mai atingă hârtii atinse anterior de alte ființe umane. Monitorul doar ne mai protejează...
Într-o epocă a temii generalizate, resurse inepuizabile de umor umplu rețelele de socializare și aplicațiile de mesagerie tip WhatsApp. Nici nu știi ce e mai contagios: frica ce iradiază din fiecare mesaj oficial, care arată curba implacabilă, mereu în sus, a numărul de infectați și morți din fiecare zi, ori umorul negru, care bagatelizează totul, din miile de mesaje care „analizează” minuțios pandemia.
Scene suprarealiste, cu oameni care cântă pe balcoane, cu orașe goale, ca în filmele apocaliptice, sunt astăzi rutină. Mulți s-au dedicat „creației”, YouTube-ul fiind inundat de producții mai mult sau mai puțin reușite ale celor care acum „au timp”.
Cum va fi lumea după această ruptură radicală cu ce știam că înseamnă viața? Deși mulți ne anunță că nimic nu va mai fi la fel, că societatea post-coronavirus va fi cu totul alta, natura umană e greu de schimbat, chiar de către un virus precum SARS-CoV-2. Vom vedea. Dacă supraviețuim...
..............................
scientia
|
Iosif Asturian 4/6/2020 |
Contact: |
|
|
