Poisson davril
Data de 1 aprilie este cunoscută drept Ziua păcălelilor. În unele țări rânduiala poartă numele de Ziua Peștilor, a Nebunilor, a Măgărușului, dar esența a rămas aceeași. În Rusia la începutul sec. al XVIII-lea, pe vremea țarului Petru cel Mare, se obișnuia ca de 1 aprilie să se dea...alarma în timpul nopții, dar numai în Capitală, locuitorii trezindu-se buimaci și intrând în panică, până realizau că era doar o... glumă.
În alți ani, când habar nu aveam de periculosul Coronavirus și ne bucuram că primăvara și-a intrat în drepturi, era un prilej de farse și ghidușii nevinovate, de poante fel și fel.
Anul acesta trebuie să ne mulțumim să stăm în casă și să...citim despre acest subiect interesant, comun la mai toate popoarele lumii.
Se zice că prima întâmplare legată de păcăleli ar dăinui de pe vremea Potopului și al lui Noe. Legendarul personaj a trimis din largul apei nesfârșite un porumbel să găsească o fâșie de uscat, unde să ancoreze cu vestita-i Arcă, însă pasărea nu s-a mai întors! Deci, forâînd puțin npta, putem spune că Tata Noe a fost tras pe sfoară...
Cea mai plauzibilă rămâne varianta la care se face mereu referire, vizându-l pe Regele Franței, Carol al IX-lea. Acesta a dispus în 1564 schimbarea datei de sărbătorire a Anului Nou: în loc de 1 aprilie, cum fusese obiceiul, a decis să fie cinstită pe 1 ianuarie.
Numai că nu toată lumea a aflat noutatea sau unii s-a obișnuit greu cu modificarea, așa că tradiționaliștii nu au ținut cont și ca atare au primit numele de Nebunii lui april. Mulți oameni au continuat să serbeze Noul An pe 1 aprilie, felicitându-se, făcându-și c daruri și petrecând cum se cuvine în asemenea împrejurări. Acești zevzeci au fost luați în derâdere de restul comunității, făcându-li-se felurite farse și chiar șicane.
Lumea se amuza pe seama acestor naivi, astfel că obiceiul a prins, răspândindu-se treptat și în țările vecine. Apoi s-a extins în întreaga Europă, iar mai târziu și pe alte continente.
Cel mai frecvente glume constau în prinderea pe spatele victimei cu un ac de gămălie a unei figurine din hârtie înfățișând un peștișor. De aici a provenit expresia Poisson davril. Tradiția s-a păstrat până în prezent, mai cu seamă în țările francofone, unde există moda trimiterii pe 1 aprilie a unor felicitări ce înfățișează pești. De asemenea, se oferă mici cadouri, prăjituri, bomboane având formă cunoscută a unui biban.
Pentru ca o păcăleală să fie savurată trebuie să aibă haz. Gluma nu are voie să jignească, să supere victima. Altminteri festa devine o încercare forțată de bășcălie pe seama cuiva, chiar ofensatoare, iar rezultatul va fi nul. Farsa va fi gustată doar dacă este nevinovată, hazoasă, de bun gust. Are succes numai atunci când cei din jur se amuză, iar cel păcălit nu se supără și nu poartă ranchiună.
Evident, trebuie evitate situațiile stânjenitoare, care îl pun într-o postură penibilă pe cel căruia îi sunt adresate, poante nesărate sau așa-zisele plase ce i se trag cuiva, de regulă o persoană mai credulă, de bună credință.
Tradiția românească impune ca păcălelile să se facă în cursul dimineții de 1 aprilie, nu mai târziu de miezul zilei, altminteri ele pot aduce ghinion...autorului. Eseistul Ion Noni, din Araci, a scris o lucrare despre eresuri din Ardeal dedicate datinilor și superstițiilor de la începutul lui Prier. Așa am aflat că din vechime de Ziua păcălelilor oamenii satului încercau în fel și chip să se ferească de glumele vecinilor, a cunoscuților, dar și de ghinioane.
Există un mic ritual al celor superstițioși, păstrat până astăzi. Unii se feresc pe stradă de pisica neagră, alții nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), pășesc cu dreptul când ies din casă, mulți se îmbracă cu aceleași haine care le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă (de pildă, la un examen dificil, la o premieră în cazul actorilor), purtând în buzunare mici talismane de culoare roșie spre a nu fi deochiați.
Cert este că mai ales copiii, adolescenții, tinerii se dau în vânt să facă o poznă, o ghidușie în această zi aparte, încercând să le joace un renghi nevinovat colegilor, părinților, celor mari. Dacă farsele sunt reușite și nu ofensează, nimeni nu se supără.
De data aceasta, cu siguranâî că nimănui nu o să-i mai ardă să facă poante, farse, păcăleli. Păcat!
Dar la anu o să ne lșuăm revanșa...
.......................
pt Observatorul
Horia C. Deliu
|
Horia C. Deliu 4/1/2020 |
Contact: |
|
|
