M-am risipit
M-am risipit,
firimitură cu firimitură,
în dorul de Patria-mamă, în tânga Basarabiei de Sud și a Bucovinei de Nord,
în dorul lui Eminescu,
în cântul de libertate al lui Ion și al Doinei,
în setea de pace din vara lui 1992 din tranșeele din preajma Nistrului,
în cușca de fier a lui Ilie Ilașcu și a confraților săi,
în celulele reci de la Jilava și de la Sighet,
în chemarea de heruvim a lui Gyr și în tăcerile de clopot ale lui Ciurunga ...
Când nu voi mai fi,
să nu-mi bată toaca pe buză de noapte, pe geană de zi,
ci să mă cauți
în sonurile limbii române,
în caligrafia semnelor din alfabetul latin,
în semeția Tricolorului, care fâlfâie falnic pe cerul de-azur al Parlamentului de la Chișinău,
în gurluitul de albatros sau de șoim, care cheamă Basarabia și Bucovina către munte și mare,
în imnul lui Mureșanu,
într-un vers de Nichita sau unul de Blaga.
Iar de nu mă-i găsi,
să mă cauți, iubito, pe muche de noapte sau în licăr de zi,
într-un cârd de cocoare sau la un birou de informații cu litera „i”:
eu am plecat, Făt-Frumos din poveste,
să-ți culeg un pumn de mărgăritare de la fund de ocean,
să-ți aleg un văl de mireasă dintr-o țară de vis
de la capăt de glob
și de peste.
|
Nicolae Mătcas 3/29/2020 |
Contact: |
|
|
