Rugăciunea Fiului Rătăcitor
Stau între două lumi
Ce par să se destrame
De parcă-aș fi orfan
Născut din două mame.
Niciuna nu mă cheamă
La sânul său de ceară
Că nu m-ar recunoaşte
De înger ori de fiară.
Mi-e gura încleştată
Și tare-aş vrea să strig
Că e pe aproape noaptea
Și-n suflet mi-este frig.
Am ocolit pământul
Și-acum se face seară
Și n-am găsit în lume
O cruce mai uşoară.
Am aşteptat ca norii
Să treacă peste casă
Și m-am rugat să vină
O zi mai luminoasă.
Şi au venit pe lume
Și zile mai senine
Dar cum poţi să te bucuri
Străin în lumi străine?
Mi-am risipit talanţii
Și n-am ales nimic
Ṣi-am pribegit prin lume
Străin şi venetic.
Și mi-am vândut şi suflet
Și nu mai am ce vinde
Îndură-Te de mine,
Cerescule Părinte.
De pe cărări pierdute
Prin lume călător
Primeşte-mă acasă
Că-s fiu rătăcitor.
Nu pregăti ospețe
Nici straie-mpărătești
Deși eu sunt nevrednic
Tu totuși mă iubești.
Tu preacinstește-ţi fiul
Care-a rămas acasă
Pe-acela îl așează
În locul meu la masă.
De-acum la două lumi
Eu dau tribut și vame
Și-oi fi pe veci orfan
Născut din două mame.
De neamul pe pământ
Ar fi să risipească
Ne-adună, Tată Sfânt,
În patria cerească.
.........................................
Marin Mihalache
Din Volumul de Poezii „La Țărmul Marilor Lacuri”
Mirco Publishing, 2020
Chicago, USA
|
Marin Mihalache 3/26/2020 |
Contact: |
|
|
