Între dorință și necesitate
Intuiția comună că libertate înseamnă a face ce vrei este demnă de luat în seamă, iar, în esență, adevărată.
Numai că, în lipsa conștientizărilor adecvate, adică sesizarea ciclurilor prin care omul iese din animalitate/gregaritate, o asemenea opțiune deschide un drum extrem de periculos, un șir întreg de erori și de crime, la capătul căruia, de cele mai multe ori, se află moartea, înaintea conștientizării.
În lipsa deci a limitelor temporare autoimpuse, sunt deci necesare limitele pe care societățile le impun pentru propria lor supraviețuire și a indivizilor care le compun.
Interesant de semnalat este că aceste limite nu apără sau protejează ființa umană, ci doar existența ei temporară, adică supraviețuirea ei, condiționată tot mai mult de supraviețuirea instituțiilor sociale în sine.
Or, instituțiile au un singur scop benefic securizarea ființei umane până în pragul libertății, deci temporar; autonomizarea lor tendință extrem de puternică și susținută de tehnologii din ce în ce mai sofisticate se îndreaptă tot mai mult spre distrugerea potențialităților umane.
Libertatea nu poate însemna simpla înțelegere a necesității, nici măcar dacă adăugăm și acceptarea ei.
Deschiderea drumului spre libertate, datorată impulsului evolutiv, este internalizarea necesității, pragul libertății propriu-zise este autocreația: pasul 1. universalizarea câmpului cognitiv; pasul 2. preluare pe cont propriu a vieții și faptelor individuale, asumarea, deci, a responsabilității; pasul 3. descoperirea/desfășurarea potențialului, a naturii umane proprii; pasul 4. punerea în valoare a unicității hărăzite; pasul 5. inserția în câmpurile relaționale ca vector al noilor construcții existențiale.
Omul, deplin liber, nu are nevoie de legi, nici măcar juridice: ele sunt, pentru totdeauna, internalizate în structura sa morală. Morala este infrastructura sufletului, o dată retezată, întregul edificiu se prăbușește, a ieși din morală înseamnă a-ți tăia rădăcinile sacre ale umanității tale elementare.
Normele interdictiv/represive provoacă mai ales indivizii creativi să le încalce: pe cei dezavantajați din dorința de revanșă, iar pe cei bogați din vanitate. Deci ele întrețin și fertilizează câmpul infracțional.
Legislația se cere radical reformată, direcția acesteia trebuie inversată: nu dinspre stat spre individ și grupuri sociale, ci dinspre individ spre stat, nu dinspre autoritatea statală spre viața oamenilor, ci dinspre libertate spre ofertă diferențiată și complexă.
..................................
Leviathan
|
de Nicolae Lotreanu 3/25/2020 |
Contact: |
|
|
