Corina Albota stabilită de ani buni în China descrie cum s-a schimbat viața odată cu declanșarea pandemiei de COVID-19
După câteva zile, un cont local a început să publice în limba engleză și japoneză pentru cetațenii străini, a scris Corina Albotă pe Facebook.
Corina a mai povestit că școlile publice au început cursurile online cu două săptămâni întârziere, există planuri pentru deschiderea școlilor, însă în orașul ei nu a fost dat încă un anunț oficial. Femeia mai spune că au început să apară măștile în farmacii, iar în trafic este din nou aglomerație.
Dacă vreau să merg la piață, ies din rezidență, primesc un bilet cu data de azi. Ajung la piață, unde mi se cere codul verde, mi se ia temperatura. Cumpăr legume de la doamne cu măști și mânuși, de obicei plătesc cu telefonul (cash nu este foarte folosit) și mă întorc spre casă. Când ajung la poarta rezidenței, dau înapoi biletul și mi se ia temperatura.
Amănunte incredibile:
Am tot menționat codul verde. A fost introdus acum vreo 2 săptămâni cu scopul de a oferi o garanție că persoana care intră la tine în restaurant, etc, s-a aflat in orașul respectiv în ultimele două săptămâni. Sau cel puțin, așa îl înțeleg eu. Completezi într-o aplicație toate informațiile cerute - pașaport, telefon, adresă, apoi operatorul de telefonie mobilă se sincronizeză confirmând că nu ai părăsit orașul, pe baza locației numărului de telefon.
În autobuz și metrou se scanează de fiecare dată un cod. Scopul este ca, dacă se identifică un caz, acesta poate fi efectiv urmărit - la gară ai nevoie de pașaport pentru a luat bilet, etc. La final, poți vedea traseul unui pacient infectat și cine a fost în același metrou, autobuz, etc, cu respectivul.
Nu o să fac nicio mențiune cu privire la părerea mea personală despre viața privată, etc, voi spune doar că nu cred că există vreo viață privată odată ce ești pe rețelele sociale, plătești cu telefonul, comanzi de pe internet, etc., indiferent de țară.
Prima postare:
De câteva zile am primit multe întrebări de la prieteni și cunoștințe despre viața în timpul izolării, viața în China azi, etc. Cam așa au fost ultimele 6 săptămâni în China, cu întrebări și răspunsuri.
Locuiesc în Suzhou, provincia Jiangsu, la 30 de minute de tren de Shanghai. În orașul de aproximativ 11 milioane de locuitori au existat 87 de cazuri (acum toate vindecate). Idem cele 631 de cazuri din provincie. De o lună de zile nu există vreun caz nou în oraș.
1. Cât am stat în casă și cât a durat până am avut voie afară?
Nu am fost forțați să stăm în casă, am fost sfătuiți să o facem. Și am respectat recomandarea, pentru că aici există o încredere destul de mare din partea chinezilor față de autorități. Probabil și pentru că nu se știau multe despre Covid19, cel care pe atunci nici nu avea un nume. Restricții au existat, bineînțeles. La noi în rezidența de apartamente o singură poartă de acces a fost lăsată deschisă, monitorizată atent. Doar cei care locuiesc au voie să intre (inclusiv astăzi), între 6am si miezul nopții. La ieșire primești un bilet de hârtie cu data, la intrare îl predai și ți se ia temperatura. Ce se întâmplă dacă nu respecții regulile rezidenței? Nu știm, nu am considerat că trebuie să luăm în râs eforturile angajaților și voluntarilor.
Ușile blocurilor se curăță de câteva ori pe zi, femeia de serviciu folosește mai mult clor (îl miroși dimineața).
2. Ați ieșit?
În primele două săptămâni am ieșit în fiecare zi să plimbăm cățeii în rezidență, un complex mare cu multe spații verzi. Am ales ore mai nepotrivite pentru localnici, de ex la prânz și spre miezul nopții. În rest, la poarta rezidenței să luăm livrările (supermarket sau restaurante) și la magazin dacă a fost nevoie.
Ce a fost diferit în China a fost perioada în care situația a explodat. Pe 25 ianuarie, chinezii sărbătoreau Anul Nou Chinezesc, un fel de Crăciun & Anul Nou împreună. Singura dată pe an când cam totul se închide și când muncitorii de la orașe merg la sate, se sărbătorește în familie, acasă. Ca expat, cel mai bine este să găsești o destinație de vacanță pentru 1 sau 2 saptămâni. Din motive personale sunt și expați care rămân în China în această perioadă, bineînțeles. A fost și cazul nostru. Ne așteptam la o săptămână foarte liniștită, într-un oraș pustiu, cu unele magazine închise pentru câteva zile, idem restaurantele. Aveam deci provizii pentru câteva zile. Livrările de pe cea mai mare platformă B2C, Taobao (aliexpress), urmau să fie sistate două săptămâni. Deci, când Wuhan a intrat în carantină, pe 23 ianuarie, aproape toată țara era gata să intre în vacanță. La noi în regiune cinematografele, barurile și unele restaurante au fost închise pe 25 februarie. Dar multe erau deja închise: fabrici, firme, coafor, restaurante, iar școlile de la jumătatea lunii ianuarie.
3. Ce v-a lipsit?
Mai nimic dpdv mâncare etc. Auchan și altele asemenea au fost deschise. Și piețele de legume. Livrarea la domiciliu aici este la un nivel mult superior față de orice asemănător din Europa. Livrările se fac de obicei la ușă, acum livratorii nu au mai avut voie, așa că a trebuit să le lase la poarta rezidenței, de unde am mers să le luăm.
Ne-au lipsit măștile, dar am avut noroc să comand pe 24 ianuarie câteva, iar în jur de 10 februarie niște prieteni cu suflet mare s au întors din Thailanda și Germania și ne au adus.
Ca dezinfectant, am avut o sticlă de 1 litru de spirt în casă și am pus în sticluțe de 100 de ml călătorie.
4. Ce măsuri sociale/economice s-au luat?
De la început, s-a anunțat că nu se pot concedia angajați în această perioadă. Că salariile trebuie plătite. Firmele din zonă au beneficiat de luna februarie gratuită pentru chirie (recomandare din partea statutului) și martie redusă. Nu știu multe detalii despre ajutorul economic oferit de stat agenților economici, dar există cu siguranță prevederi la nivel național și local.
5. Când s-au deschis firmele, etc?
În mod normal data deschiderii era pe 3 februarie și totul a fost decalat pentru 10. Începând cu 10, fabricile și firmele mari au început să depună cereri de deschidere. Pentru aprobare, au avut control în timpul cărora au trebuit sa dovedească anumite condiții - măști pentru angajați, dezinfectare, personal care ia temperatura angajaților, etc. Au fost rugați să găsească o opțiune de a limita numărul de angajați prezenți în același timp la lucru, lucrul online, pe ture, pe zile.
Există încă locuri închise - cinematografe, locuri turistice, restaurante și baruri. Locurile de socializare deschise trebuie și ele să respecte anumite condiții - un anumit număr de persoane la masă, etc. Evenimentele sunt încă anulate.
6. Cum te-ai protejat?
Nu am ieșit mai mult decât a fost nevoie și când am făcut-o a fost departe de alții. Am purtat mască mereu, începând cu 23 ianuarie. De cele mai multe ori chirugicală (mai ușor de respirat pentru mine). Purtatul măștii este încă obligatoriu azi și mă bucură foarte mult acest lucru.
Am fost informați cât de ușor se poate transfera pe haine, etc, așa că am purtat mânuși de iarnă (nu am avut chirurgicale) pe care le-am spălat des. Hainele de ieșit afară au fost izolate sau spălate direct. Gecile mereu la soare, pe balcon.Am spălat cățeii pe lăbuțe și pe bot.Am ascultat toate cerințele autorităților și am făcut întocmai.
7. Spitale și farmacii, etc
Au fost create clinici de febră (fever clinics) unde cei care au prezentat simptome de răceală (și mai ales febră) au fost sfătuiți să meargă Altundeva nu te primeau. Nu am avut nevoie, din fericire, dar cunosc expați care au mers la Shanghai. Procedura a însemnat un consult și, eventual, un test de Covid 19 dacă a considerat medicul.
8. Ce te a dezamăgit?
Atitudinea multora care nu știu nimic despre China, dar și-au dat cu părerea într-un mod cât mai jignitor. De la vorbe ("merită să moară chinezii ăia, care mănâncă câini koala lileci") până la gesturi violente contra asiaticilor în lumea "civilizată". La sfârștiul zilei, cred că nimeni nu dorește moartea a peste 3.000 de oameni, durerea famiilor lor, chinul unor doctori, care au și murit în același spitale unde au lucrat. Foarte puține apeluri și gesturi gen #prayforchina, #prayforwuhan.
Modul în care restul lumii a tratat cu dublu standard situația din China. Media, care o speria pe mama cu orașele de zombies din China, unde drepturile omului sunt încălcate cu o carantina. Asta în timp ce în Italia carantina este considerată o măsură de responsabilitate civică. Asistentele din China cu fața tăiată de elasticul măștii după ture interminabile și asistentele din Italia, în aceeași situație, la o lună distanță, dar tratate diferit de media europeană.
Cei care iau în râs și astăzi situația și pun în pericol viața altora pentru că e cool să fii gică contra.
Autoritățile europene (vestice în general) care au recomandat iresponsabil nepurtarea măștilor ca să ascundă faptul că nu au stocuri. Normal că nu te poți baza doar pe o mască, Dar să spui că nu ajută deloc este inconștienț.
9. Ce te-a făcut să zâmbești?
Cățeii - animalele de companie NU transmit boala. Doar dragoste și suport în momente grele, ca ăstea.
Familia, care a sunat zilnic și m-a crezut pe cuvânt când le-am zis că nu trăim în walking dead, că suntzem cuminț și că ne simțim, în siguranță.
Prietenii care au trimis un mesaj în plus zilele acelea și cei care au făcut loc în bagaje pentru o mască și pentru tine
Ar mai fi multe de spus. Dar e deja o postare lunga. Despre cum e viața azi și cum se monitorizează situația, scriu mâine.
Pentru cei care au dubii, pe care cei mai mulți de 6.000 de morți nu i-au convins Nu există o țară pe această planetă mai motivată să domine economia și să facă bani decât China. Și dacă o țară ca asta a pus economia pe pauză și a cheltuit și cheltuie milioane și milioane pentru a opri acest virus, atunci nu este "doar o răceală", o invenție.
PS - aceasta este o experiență personală, între atâtea de aici. Totul este părerea mea și nu un sfat sau o comparație. Nu știu dacă vreo măsură aplicată aici poate fi aplicată la Brașov, sau Paris, sau Seattle.
PS2 - orice comentariu rasist sau jignitor la adresa oricărei nații o să fie șters și blocat
A doua postare:
Ieri seară am scris o postare despre cum am trecut aici, în China, printr-o perioadă nu tocmai ușoară, dar pe care o vedem mai clar astăzi, când situația este mai liniștită.
Nu m-am așteptat la atâtea reacții și cuvinte frumoase, vă mulțumesc! Acesta este continuarea.
Cum ai știut ce se întâmplă în fiecare zi?
Rețelele sociale în China sunt complet diferite. Nu există acces la Facebook, Twitter, Instagram, Google (fără VPN). Bineînțeles că există rețele sociale similare, pe care le folosim zilnic, mult mai des decât pe cele menționate mai sus.
Odată cu instituirea carantinei in provincia Hubei, au fost făcute publice multe măsuri la nivel național. După o perioadă, aceste măsuri au început să fie decise la nivel de provincie - ceea ce se întâmplă și acum, în funcție de care este situația locală.
O dată pe zi se anunță numărul de cazuri și publicate pe toate platformele. La nivel de oraș au fost oferite multe detalii despre pacienți - zona în care locuiește, istoricul de infectare, vârsta, sexul. Sincer, aceste detalii au ajutat pentru a vedea că, în majoritate, este vorba de locuitori din Hubei sau cei care au intrat în contact cu ei. În plus, am avut o aplicație care ne-a arătat unde (în ce rezidență) se află cazuri Big data a jucat și joacă un rol incredibil și azi, detalii mai jos.
Cum este azi viața ta în China?
Lucrurile par să fie pe drumul cel bun. Conform datelor oferite oficial, de mai bine de o lună nu există în oraș un caz nou. Ultimul pacient a fost externat săptămâna trecută, dar există locuitori sub observație, în principal cazuri importate (detalii mai jos).
În Wuhan există încă pacienți, dar cele 16 spitale de campanie construite luna trecută au fost închise. Personalul medical care a fost trimis din toată țara să ajute se întoarce, după aproape o lună, în provinciile de rezidență.
Dar, cu tot optimismul, ajutat de vremea bună și prietenii care se întorc în oraș, situația o să mai dureze.
O parte din locuri s-au deschis, cu condiții destul de grele. De exemplu, la restaurant, nu mai mult de trei persoane la masă, în cazul cel mai bun. Barurile, cluburile, cinematografele nu sunt încă deschise. (în Shanghai condițiile par mai relaxate, multe baruri s-au deschis). Evenimentele sunt în continuare puse pe pauză. Unele locuri turistice s-au deschis, la fel și sălile de sport.
Școlile publice au început online cu două săptămâni de întârziere. Există planuri de deschidere - cu liceele mai întai, apoi școala generală, etc, dar în Suzhou nu există încă un anunț oficial. Pentru mine personal deschiderea școlilor ar fi un semn excelent, dar se pare că mai avem de așteptat.
La începutul lui aprilie este o vacanță de câteva zile, deci există șanse să se dechidă după. Sper!
Nu ne lipsește nimic, decât viața dinainte. Măștile au apărut în magazine, traficul e aproape la normal, cu aglomerație și claxoane.
Dacă vreau să merg la piață, ies din rezidență, primesc un bilet cu data de azi. Ajung la piață unde mi se cere codul verde (detalii mai jos), mi se ia temperatura. Cumpăr legume de la doamne cu măști și mânuși, de obicei plătesc cu telefonul (cash nu este foarte folosit) și mă întorc spre casă.
Când ajung la poarta rezidenței, dau înapoi biletul și mi se ia temperatura.
Dacă trebuie să iau metroul/autobuzul, trebuie să scanez un cod în plus, la urcare.
Dacă merg la un restaurant, trebuie să arăt același cod verde, să mi se ia temperatura, să completez într-un tabel numele, numărul de telefon și numărul de pașaport.
Ce se întâmplă cu cei care revin în China?
De câteva săptămâni, foarte multe eforturi se concentrează pe prevenție și cazuri "importate", așa cum sunt numite. Nu contează naționalitatea celor care se întorc, ci care este istoricul lor de călătorie. Majoritatea aeroporturilor mari folosesc același sistem.
Câțiva prieteni s-au întors și alții au scris despre experința lor, cam acestea sunt concluziile. O echipă de control se urcă în avion după aterizare, se intervievează pasagerii, li se ia temperatura.
Cei veniți din zone considerate roșii (în acest moment Iran, Italia, Franța, Germania, etc) sunt invitați să coboare primii, sunt din nou intervievați. Pe rând coboară toată lumea și fiecare primește un sticker roșu sau galben sau verde (roșu fiind bineînțeles considerat risc crescut) și este invitat să înceapa carantina de 14 zile. Aceasta se face la domiciliu, dacă condițille de acasă sunt conforme - singur la domiciliu, rezidență conformă cu condițiile impuse, etc. Dacă nu, ești transportat la un hotel din oraș, decis de autorități.
La început, cazarea a fost gratuită, acum trebuie plătită de tine (sau de compania ta). Dacă ești la domiciliu, se aplică un sigiliu de hârtie sau electronic. Voluntarii din rezidență voi veni să ia gunoiul pe care îl vei scoate la ore fixe în fața ușii, dar și să îți aducă pachetele pe care le poți comanda la intrare. Ai și obligativitatea să îți iei temperatura și să o trimiți persoanei tale de contact. După ce termini cele 14 zile, primești o hârtie care atestă finalul carantinei și se înlătură sigiliul.
La începutul instaurării acestor măsuri au existat bineînțeles probleme, unii pasageri au așteptat ore multe în avion. Lista țărilor cu probleme se actualizează des, ca și regulile.
Cele mai mari probleme pe care le ai este dacă în avion se descoperă o persoană infectată. Atunci este posibil să fii luat de acasă, dus la spital pentru radiografii si test de Covid19 și, în plus, cazat la un hotel, pentru o supraveghere mai atentă.
Big data sau cum se folosește tehnologia în prevenție și urmărire
Am tot menționat codul verde. A fost introdus acum vreo 2 săptămâni cu scopul de a oferi o garanție că persoana care intră la tine în restaurant, etc, s-a aflat in orașul respectiv în ultimele două săptămâni. Sau cel puțin, așa îl înțeleg eu. Completezi într-o aplicație toate informațiile cerute - pașaport, telefon, adresă, apoi operatorul de telefonie mobilă se sincronizeză confirmând că nu ai părăsit orașul, pe baza locației numărului de telefon.
În autobuz și metrou se scanează de fiecare dată un cod. Scopul este ca, dacă se identifică un caz, acesta poate fi efectiv urmărit - la gară ai nevoie de pașaport pentru a luat bilet, etc. La final, poți vedea traseul unui pacient infectat și cine a fost în același metrou, autobuz, etc, cu respectivul.
Nu o să fac nicio mențiune cu privire la părerea mea personală despre viața privată, etc, voi spune doar că nu cred că există vreo viață privată odată ce ești pe rețelele sociale, plătești cu telefonul, comanzi de pe internet, etc., indiferent de țară.
O mică concluzie despre abordarea pe care o are China astăzi - identificarea câtor mai multe cazuri, izolarea lor și a tuturor contactelor. Se fac eforturi financiare importante să se testeze toți cei care au o mică șansă să fi fost infectați. Nu știu dacă este abordarea corectă, este doar ce se întâmplă acum.
Închei prin a vă dori multă sănătate și sper ca totul să se termine foarte curând, cu bine. Sper că acest post să vă dea un pic de liniște și sper ca foarte curând ca numărul de infecții să scadă în România, Europa, în lume. Un gând bun pentru personalul medical și cei care trebuie să lucreze în aceste zile, într-un pericol constant.
Know-how-ul chinez în gestionarea COVID-19 este binevenit: una este să vii din război, alta e să te pregătești pentru război
Din punct de vedere medical, experții chinezi au până acum cea mai mare experiență în gestionarea COVID-19 la nivel mondial. Timpul îndelungat de expunere la situație și numărul ridicat de cazuri le-a permis o mai bună analiză și judecare a acestora.
Din punct de vedere medical, noi, practic toată comunitatea științifică este în legătură. Adică practic informațiile sunt publice pentru toată lumea. Și aici e vorba și de experiența chineză și de experiența europeană care sunt strânse din ce în ce mai mult.
Datele sunt publice, nimeni nu deține un secret și informația circulă. Întreaga comunitate medicală este în legătură la nivel mondial astfel încât în baza experiențelor de până acum și a medicamentelor introduse în tratament să agreeze un protocol comun internațional de tratament pentru acest virus.
Va trebui să nu expunem acum un număr foarte mare de doctori pentru ca pe măsura ce crește numărul cazurilor, noi, ca medici, să intrăm progresiv în muncă. Medicii sunt pregatiti să facă, omenește și profesional, tot ceea ce este posibil. Ei se bazează și că măsurile luate de autorități vor face ca tot mai puțini oameni să fie nevoiți să ajungă să fie spitalizați.
Țări precum Italia, Spania, Serbia și Cehia poartă dialog și beneficiază de know-how-ul chinez pentru a gestiona criza de Coronavirus.
Cel mai probabil dialogul este deschis deja la nivel EU- China (...) Putem spune că avem încă timp să ne pregătim dar fereastra de timp este uneori depășită de evenimente. Într-un final depinde de fiecare dintre noi sa nu ajungem la spital.
Ieri seară am scris un post despre cum am trecut aici, în China, printr-o perioadă nu tocmai ușoară, dar pe care o vedem mai clar astăzi, când situația este mai liniștită.
Nu m-am așteptat la atâtea reacții și cuvinte frumoase, vă mulțumesc!
|
Corina Albota - facebook 3/25/2020 |
Contact: |
|
|
