Subiectiv - Ivan Turbincă și Moartea
Ivan Turbincă, eroul lui Creangă, sătul de drumeție și peregrinări prin lume, s-a proțăpit în fața porților raiului să vegheze că toți cei ce vor să intre au patalama în regulă. Curând Moartea și-a făcut drum să intre la Sfântul Petre, dar a dat cu ochi de Ivan.
”Ce cauți Moarteo aici?”, a întrebat-o acesta.
”Păi am venit să văd ce directive are Sfântul pentru mine”. ”Așteaptă aice că mă duc eu să-l întreb”.
”Nu se poate Ivane, că astea-s lucruri importante pe care numai eu pot să le gătesc”.
”Taci din gură Moarteo!. Ia treci tu pașol na turbinca, că te-nvăț eu minte cu importanța ta!”
Ne având ce face, Moartea s-a cuibărit în ranița oșteanului și acesta a atârnat-o într-un cui. Dus la Sfântul Petre, acesta i-a zis că Moartea trebuie să se ocupe de ăia mai bătrâni, că cei tineri s-au cam impuținat în ultima vreme și n-are rost să se atingă de ei. Revenit la postul lui, Ivan a scos Moartea din turbincă și i-a zis:
”Sfântul a spus că de-acu să rozi numai pădure bătrână, de aia tănâră să nu te atingi” și-a lăsat-o să plece în voia ei.
Găsesc că e interesant de observat cum natura găsește singură soluții la toate problemele incluzând cele create de oameni. În natură totul trebuie să fie balansat, excesele nu sunt tolerate și dacă totuși acestea apar, tăvălugul naturii are grijă să niveleze punctele critice aducând dinnou echilibrul perturbat.
De data asta soluția a căpătat forma unui virus înspăimântător ce lovește cu precădere în populația vârstnică, devenită în ultima vreme un obstacol social și economic, lipsită susținere într-un sistem în care beneficiarii depășesc mult numărul contribuitorilor.
Guvernele au încercat fără succes să prelungească vârsta pensionărilor, prorocii timpurilor au zugrăvit tablouri înfiorătoare viitorului, dar toate au amuțit la apariția acestui inamic invizibil ce ne-a asediat la nivel global in proprile noastre culcușuri pe timp nelimitat.
Precum acțiunea de pe scenă ia sfârșit la căderea cortinei, activitățile omenești pe mai toate meridianele au încetat brusc la apariția ciudatului agent nevăzut dar prezent peste tot. Asediați de el suntem forțați să închidem porțile, în timp ce atmosfera din cetate a devenit de nerecunoscut, neștiind ce ne va aduce ziua de mâine.
Deocamdată existăm, dar nu trăim. Această realitate a nesiguranței la care se adaugă misterioasa dispariție a economiilor noastre, a tot ce-am agonist și păstrat pentru zile negre, ne-a lăsat cu senzația că suntem prădați zi după zi, fără milă, până nu mai rămânem cu nimic.
Și în trecut au fost zile în care frământările și teama ne-au zbuciumat conștiința, dar pe atunci mângăierile și încrederea o recăpătam prin contactul direct cu semenii noștri ce traversau acealeași griji și temeri ca și noi. Nevoile și cerințele noastre erau ameliorate de ajutorul lor direct și dezinteresat, de căldura apropieri de ființele noastre și de credința comună că toate se vor rezolva curând. Astăzi acest contact direct cu semenii noștri, cu familia și chiar cu propri noștri copii, suntem somați să le întrerupem. Suntem prizonieri și temnițari în proprile noastre cămine.
Nu avem dreptul la o strângere de mână, la o îmbrățișare, la un sărut.
Am devenit planete inscrise pe traiectorii separate fără puncte de întretăiere cu altele urmărite ca și noi de puternica forță de atracție a Hăului Negru (Black Hole) .
Când ești încunjurat de foc, salavrea pare imposibilă. Unicul punct de salvare rămâne cerul pe domul căruia urmărești mișcarea norilor salvatori. De multe ori o fărâmă de curaj te ajuta să găsești o cărăruie printre flăcări prin care să poți scăpa. Asemenea cărărui salvatoare au fost prezente de cele mai multe ori în lunga noastră istorie și astfel totdeauna am supraviețuit celor mai grele incercări din trecut.
Deja sunt un număr de speranțe optimiste într-o posibilă medicație ieftină și existentă în cantități necesare pe bază de chinină, întrebuințate în lecuirea malariei. Altele ca acesta sunt în curs de cercetare.
Laboratoarele universităților, ale firmelor particulare și a celor din spitale au mână liberă să studieze, să cerceteze și să creieze medicamente noi ce pot fi experimentate uman pe un număr restrâns de voluntari.
Rezultate bune nu vor întârzia să apară și întreaga omenire este în așteptarea lor.
În același timp în Statele Unite, Pentagonul în cadrul Platformei de Prevenție Pandemică lucrează la creiarea unei terapi cu numele de ”firebreak” care deja a inceput să fie testată de la mijlocul lunii martie și ale cărei rezultate, dacă sunt pozitive va fi produsă în masă. Proiectul firebreak poate scurta procesul folosirii vaccinului COVID-19 prin extragerea unei mostre de sânge de la un supraviețuitor, din care e filtrată gama de anticorpi create de persoana respectivă în lupta cu virusul. Dintre acești anticorpi va fi ales cel mai puternic pentru copierea codului genetic ce va fi reprodus pe scară industriala și injectat în oameni. Efectul e preconizat imediat, mai puțin de 24 de ore. În acest fel populația poate fi înarmată împotriva virusului pe o perioadă de șase luni, după care o nouă doză poate fi administrată fără pericolul efectelor secundare. Astfel putem face saltul necesar de timp, până la obținerea vaccinului cu durată permanentă contra inamicului public Covid-19. Într-o lume în care interesele politice sau materiale sunt mai prețioase decât umanitatea, prețul vieții semenilor noștri e nulificat. Avertizată mult timp înaintea răspândirii molimei, China a ținut sub tăcere secretul lăsând virusul să fie răspândit în întrega lume. Acest fapt a costat până în prezent numeroase mii de vieți.
Fapte de acest gen nu trebuie să se mai repete și din această cauză, cei responsabili, întreaga aparatură de conducere a Chinei, trebuie trasă la răspundere în fața forurilor mondiale și condamnată la plata daunelor în vieți și materiale.
Până atunci însă, nici măcar eroul lui Creangăl, Ivan Turbincă, nu poate opri Moartea din drum să curețe calea de copacii bătrâni.
...................
David Kimel
Toronto
|
David Kimel 3/25/2020 |
Contact: |
|
|
