Tableta pentru prieteni - Despre constiinta, cultura, spiritualitate
.
Daca se defineste constiinta ca rezultatul activitatii globale a creerului, cultura ca suma modalitatilor de a perfectiona mintea si simtul artistic si spiritualitatea ca totalitatea a ceeace se refera la suflet sau spirit -daca se accepta spiritul ca o entitate separata de constiinta-ar fi iinteresant de incercat sa se stabileasca relatiile dintre ele pentruca impreuna ele constutue ceea ce caracterizeaza omul. Cronologic se pare c aparitia constiintei primare -tradusa prin raspunderea fata de familie si cultul mortilor- a omului primitiv a evoluat simultan cu idea de "sacrum" care s-a transformat ulterior in cult si practica relogioasa si ambele au precedat "cultura" reprezentata initial prin manifestari artistice (picturile si desenele animaliere din pesteri) si numai ulterior de evolutia "cunoasterii" prin constructii de unelte -traducind o gindire practica -si ulterior gindirea abstracta,matematica si filosofica.
De fapt toata aceasta desfasurare in timp traduce evolutia creerului uman care in mii de ani si-a creat noi conexiuni synaptice ajungind la complexitatea gindirii moderne. Cultura si spiritualitatea sunt deci coloanele care "sustin" constiinta umana.Daca pentru o buna functionare a creerului este necesara o fiziologie nervoasa perfecta -irigatie sanguina, oxigenare, echilibru psihic, etc-exista o buna baza de a se considera "spiritualitatea " ca parte integranta din constiinta,nu ca o entitate separata;psichopatologia demonstreaza destul de elocvent ca '"sipirtualitatea" dispare in aceasta conditie asa cum poate dispare si "intelectul"or simtul artistic. Decurge ca in esenta Omul este ceea ce este "constiinta "lui !
Despre bine si despre rau
In lumea ne-animata, binele si raul nu sunt cunoscute, nu exista ca atare , nu exista in mod obiectiv;nu exista munti "buni' sau munti "rai",oceane bune sau rele, arbori buni sau rai, pietre bune sau rele..In lumea animata -vegetala, animala si oameni- valorile de bine-rau sunt percepute si cunoscute numai de catre oameni. De Ce ? pentruca binarismul bine -rau este un atribut al "constiintei" este o "valoare" etica care depinde -ca si alte valori morale-de activitatea globala a creerului uman al carui rezultanta este ceeace numim obisnuit," constiinta" in cadrul careia unii percizeaza ,mai specific,ca ar apartine partii spirituale a constiintei umane.Animalele nu au aceste notiuni; ele au ca si omul "anima" -adica partea din creer care asigura functiile vitale si partea emotionala si numai un rudiment de
activitate corticala care le permite un minimumm de cunostiinte invatate si permite alcatruirea reflexelor conditionate.--dar nu au "animus" care ar reprezenta constiinta umana., mai precis ceea ce numim obisnuit, "suflet".
Daca partea positiva a binarismului -binele- este mai usor de inteles si religia o atribue ca fiind data de Divinitate, partea negativa "raul" in lume este mai greu de inteles si origina lui a fost mult desbatuta.
Toma D'Aquino inca din sec.XIII il definea ca .".lipsa binelui" notiune complet nesatisfacatoare caci nu se poate determina ceva ca positiv, existent "in sine", printr-o simpla negare care nu pune ceva in loc si in schimb lasa un vid inloc de o notiune.
Daca "raul", ca si" binele", exista in lume caci sunt deobicei percepute de imensa majoritate a oamenilor -spre deosebire de animale care nu au posibilitatea sa aibe aceste valori-inseamna ca ele sunt atribute indubitabile ale constiintei umane., sunt proprii omului si nu au valabilitate inafara omului, nu au o existenta obiectiva. Nu "au fost date" omului de nicio forta exterioara, nici de Divinitate nici de Diavol- forta a "raului"-explicat in religie prin "caderea" luciferica.In cadrul acestei conceptii s-a scos din cauza Divinul ; nu D-zeu a lasat raul in lume ci Lucifer, inger decazut datorita orgoliului lui.
Faptul ca in realitate binarismul de care vorbim este propriu constiintei umane si nu are existenta teologica este convingatior dovedit de evolutia constiintei umane : in istoria ontologica a conceptiilor morale , a valorilor morale care apartin umanitatii,a existat o evolutie lunga si gradata dela inceputul aparitiei umanitatii pina astazi desfasurata pe o perioada de mii si mii de ani.In esenta ceea ce era considerat inaintea erei crestine de ex. ca atitudine "normala", chiar "buna"-a ucide, a fura, a lovi- toate manifestari ale "raului" in lume este cosiderat inacceptabil in societatea contemporana.
Apare deci ca notiunile de bine si rau sunt intrinseci "firii" omului-in realitate constiintei lui-, ca sunt atribute umane si nu "date "omului si
ca -mai mult-ceeace era considerat acceptabil la inceputul evolutiei omului a devenit pe parcurs-prin maturizarea constiintei-inacceptabil. Omul a"
crescut" prin cresterea dimensiunilor lui morale care a facut ca "binele" primordial sa se tranforme in "rau" actual!
Din care se vede ca binele si raul sunt in relatie de conditionare nu de adversitate si ca au o existenta limitata in timp. Ceea ce motiveaza" speranta" cu care este inzestrata constiinta umana.
|
Dr Dinu Dimitriu - Toronto 4/12/2005 |
Contact: |
|
|
