Somnul ratiunii naste monstri
Această formulare a fost făcută de pictorul spaniol Francisco de Goya.Formula a fost apoi folosită și I s-a adăugat că și somnul dragostei,încrederii,etc.pot naște monștri.Ceeace trebuie reținut este că starea de absurd,nefiresc,starea bântuită de iluzii și impulsuri,stările dominate de duhuri negative creează personaje pe măsură,adică monștri.
Acest lucru îl vedem în România de azi unde,după revolta națională anti comunistă din Decembrie 1989 s-a instalat un nou sistem,sistemul neamului prost.Profitând de împrejurări și mai ales de starea de șoc a populației și modul nemilos în care ea era manipulată de o media rău intenționată,sau complet neinformată, la putere s-au instalat foști demnitari comuniști și urmașii lor,dar,încă mai dramatic,structurile care alcătuiesc ceeace este numit “statul profund”,securitatea,armata,toate organele de informare,contrainformare și represiune au rămas intacte.Aceiași oameni și mai ales aceleași obiceiuri au rămas în loc.Sistemul neamului prost a fost deci instalat.Evident acest nou sistem avea un scop și acest scop poate fi vădit în modul cel mai simplu,urmărind banii și unde s-a dus avuția țării.Toată avuția țării a fost trecută în posesia clientelei sistemului neamului prost.Cu sume derizorii,dar cel mai adesea nici măcar cu atâta ,ci prin abuz și furt deschis(acoperit și încurajat de sistemul politic al neamului prost) tot soiul de directorasi de duzină au ajuns “patroni” și proprietari de intreprinderi,latifundiari,bancheri și mai știu eu ce.Această neo ciocoime,neo imbogatitii ,au luat în posesie tot:de la sol la subsol,de la ape la aerul pe care îl respirăm.Neo-ciocoimea este o clasă economică sinistră,de tip mafiot și există ca urmare a sistemului neamului prost,mafiot,de gașcă, făcând din România un stat cleptocratic.
Nu voi mai intra în detalii,căci caut să scot în evidență un alt lucru, anume tipurile umane monstruase pe care acest nou sistem le-a creat.
Aceste aberații umane au ca “bază” drojdia mahalalei românești și mai exact a celei din “vechiul regat”.
Într-un eminent studiu,publicat în 1945 și intitulat,”Psihologia mahalalei”,sociologul clujan George Em.Marica, a descries în detaliu această categroie umană.
În acel studiu ,sociologul clujan arăta că “mahala” este un termen turcesc desemnând “cartier”.Preluat în limba română “mahala” definește o periferie a orașului în care locuiește un anume tip de oameni.Acei oameni nu sunt nici țărani și nici orășeni,sunt o stare intermediară și care a preluat trăsăturile negative ale celor două categorii pomenite și în plus cele negative ale etniei,azi numită,”rom”.Desigur “mahalagii” aveau stări diferite și unii dintre ei erau oameni de treaba,muncitori și razbatori,alții erau munictorime aproximativ ,dacă și atâta,calificată,dar, foarte mulți erau negativitate,lumpenproletariat.Aceștia din urmă alcătuiau o masă predominant negativă.Erau indivizi care urau și pe orășeni și pe țărani,pe aceștia din urmă aveau și obrăznicia de a îi disprețui.Drojdia mahalalei era măcinată de invidie,de nesiguranță,de frustrare și ură neputincioasă.Dintre ei s-au ales “imbecilii utili” ai mișcărilor extremiste și tot dintre ei s-au ales tortionarii cei mai înfocați.În stări tulburi și anormale acest rebut înflorește și prosperă,căci nu au scrupule sau rușine.Dintre ei s-au alcătuit și bună parte din neo-ciocoimea,neo-imbogatitii și “fruntașii” vremii istorice pe care o traversează România.
Sinistru este peisajul social și cultural;profilul acestei nevrednice neo ciocoimii.
Cei neo îmbogățiți acționează în consecvență cu ereditatea lor pestilențială,sunt slugarnici cu cei mai mari și cruzi și nemiloși cu cei mai mici.Doar oameni ,având măcar câteva generații cuvincioase în urmă ,sunt capabili să înțeleagă obligația de a te purta omenește cu cei pe care îi ai în subordine,obligația de a fi milos.Acești parveniți și neam de slugi nu au cum să știe asta.În mare grabă și-au ridicat locuințe pe măsura originii pe care o au,adică bunkere mari,zugrăvite în culori sinistre,dar ostentative,”să se vadă”.În interior au folosit prostul gust preluat din magazine de “firmă”.Identică le este și purtarea,stridența vestimentară și mașinile ostentaive pe care le folosesc.Acest neam prost nu are nici măcar o urmă de autenticitate.În această privința sunt mult sub țigani,”etnia rom”,care au o anume tradiție și o respectă.Nu este de mirare că din asemenea specimen au răsărit progenituri pe măsură.
Tipul dominant este ȚOAPA.
Țoapa își are originea în “mahala”,care,um ziceam, în turcă înseamnă cartier.Termenul de mahala a fost foarte fericit păstrat căci cu adevărat acele “cartiere” au păstrat toate relele caracteristici ale lumii Orientului Apropiat căruia,prin aculturație,îi și aparțin.Țoapa este un orasean incomplet sau defectuos realizat.De regulă păstrează ce este mai rău din mentalitatea rurală ( deși țărănimea o privește de sus) și din cea orășenească autentică ,pe care o invidiază.(De fapt țoapa știe bine că este neam prost dar pretinde a i te adresa,constant,cu “domn” și “doamnă”.)Țoapa este haotică,delăsătoare și de regulă murdară(mai ales în zonele intime căci,”nu se vede”).Țoapa este permanent “înțepată”,ranchiunoasă,întotdeauna invidioasă,certăreață,pricinoasă, obraznică.În același timp mereu gata cu declarații eroice.Țoapa are diferite variante.Între ele,recent,am întâlnit “acritura semicentenară”și încă un an.
“Acritura semicentenară”și încă un an, a început ca răzgâiată cu toane.Măritată a căutat să își domine bărbatul(,un amărât descurcăreț, fără șira spinării și de fapt un traumatizat, căutând să parvină aproape prin orice mijloace)și să îl umilească,mereu amintindu-I “că nu făceai nimic fără tata”("tata" fiind un clasic neo-îmbogățit și neam prost.)De făcut,azi semicentenara și încă un an, nu a făcut decât să paraziteze “nepotist”,”lucrând ba pentru “tata”,ba pentru altă rubedenie.Ajunsă semicentenară și încă un an,este în pragul dărâmării finale,când tarele de caracter îi apar pe obraz.Continuă practicarea “parazitismului nepotist” dar se trezește și dând “lecții” gen ,’sau muncim,sau mergem la piscine”.Aici greșește căci prezența ei la piscine ar fi utilă doar ca avertisment despre neplăcutul spectru al vârstei înaintate.Își ține bărbatul în cangi,este și femeie crampon,geloasă furibund ea știe bine că în cel mai scurt timp ,considerând aspectul ei,va fi socotită mama soțului ei.
Nici progenitura,zis,”Columba spalancata”, ei nu este mai bine.Este un soi de Dl.Goe dotată cu exces de hormoni și cu pretenții fără acoperire..Dar un “caracter” nou apare,neo-îmbogățitul cu “pretenții”.Mitocanul solemn și care predică.
Mitocanul solemn s-a așezat de o bucată de vreme între noi.Un timp a putut fi ignorat și marginalizat ca o insecat neplăcută,sâcâitoare și parazitară.Dar mitocanul nu se împacă a fi ignorat,el trebuie să agaseze direct,împinge din coate,dă cu gură,se bagă în vorba ,se aruncă în fruntea bucatelor,se înmulțește,se bagă pe fereastră(după ce ai avut inspirația să îl scoți pe ușa),te scoate din sărite.Mitocanul poate fi înâlnit în tot locul și,profitând de împrejurarea că lumea s-a clintit din temelii, a ajuns să fie prezent în toate părțile:în politică,în artă,în cultură.Mitocanul a ajuns să decidă și să aspire la poziții de comandă.El pretinde onoruri și se invită la mesele oamenilor de bine.
După ce lumea s-a întors cu fundul în sus,mitocanul a prins avânt.Ce era lepădătură a trecut în frunte și natural mitocanimea a fost trup și suflet din noua așezare a haosului malign.Fără convingeri și fără rădăcini mitocanul s-a alăturat fără probleme oricărui nou stăpân.
Mitocanul se bagă în vorba celor care nu au prudență de a îl lua la goana cu parul din capul locului.El trece imediat la intimități și la tutuiala groasă.Mitocanul se bagă la stăpân și se ploconeste dezgustător.Șira spinării îi este elastică,dar pe la spate,își vorbește “jupanul” de rău și îl fură.Dacă îi vine la îndemână îl pălește în cap cu parul!
Mitocanul șef,sau doar crezându-se șef,este un dezastru.Este rău,nemilos,ordinar.Dintre mitocani s-au ales cei mai cruzi gardieni de pușcărie sau “majuri” în armată.Mitocanul are vocație de turnător.În atari domenii mitocanul se inaripeaza:este voios,entuziast,neobosit.
Mitocanul poate fi întâlnit în tot locul.El mișună,amiroase pe sub uși și la gaura cheii.Trage sforicele,răspândește vorbe,calomniază,se laudă cu ceeace nu a făcut(și crede el că ar fi făcut),vorbește întruna,împroașcă,ofilește tot în jur.Mitocanul este năbădăios,categoric,sigur.El nu are îndoieli și impertinența îi ține loc la toate: de logică,de gust și mai ales,de bun simt.Cu nepăsare și inconștiență el se aruncă în vorba,întrerupe,”comunică”,vorbește în adunări,insultă,emite sentințe și,culmea,crede că raționează.El se opinteste în aprecieri teoretice.Înfigându-se acolo unde nu îi este locul,el crede că prin insultă și grosolănie poate înlătura păreri,tradiții și valori recunoscute.El confundă zbieretul cu inteligența și aici greșește grav.În loc să se dezlănțuie și să se limiteze la insulte,înjurături directe și rotitul ciomagului,domenii unde are reale aptitudini,el asudă în discursuri și se epuizează în eforturi teoretice,care nu se potrivesc deloc cu natura lui simplă și necomplicată de jocul subtil al gândirii.
Mitocanul bântuie,face teorii,rânjește și bahaie că o capră în credință că zâmbește sau râde.Ucide cu truisme și emite solemn adevăruri pe care le știe și pruncul în fașă.Mitocanul confundă grosolănia cu demnitatea și urăște frumosul.
Grăbit în făgăduințe și intenții eroice se emoționează de propria lui “generozitate” până la lacrimi.”Visează” să îngrijească sumedenie de bătrâni neputincioși virtuali,inexistenți dar,pe propria mamă ,ajunsă la nevoie,o expediază la azil fără să clipească.asta pentru a nu își expune “inimioara” la o eventuala plesnire.Aici vedem diferența de categorie dintre această neo-ciocoime și țărănimea românească,care este nobilă,elegant modestă,autentică.Neo-ciocoimea,cu toate subtipurile ei,este eminamente nomadă,fără rădăcini,superficiala,înclinată spre superstiție și divinație.Neo-ciocoimea este hipocondriaca si se entuziasmeaza de felurime de practici alternative gen homeopatia.Iar țărănimea este autentică,statornică și știind că la temeiul existenței stă capacitatea personală de a jertfi,fără nădejde de răsplată.Mai ales mitocanul solemn se caracterizează prin incapacitatea de a avea stare pe loc.El “călătorește” fără rost și fără să învețe nimica,căci de fapt este prost.El renunta la Ortodoxie,căci tot nu o pricepe,și devine fie sectar,fie romano-catolic fie,mason.El confundă stridența cu originalitatea ,dovedind din nou prostie.Cred că în urma lui va rămâne o amintire.Vor rămâne sinistrele bunkere,”case de vacanța”,monumente ale prostului gust.Ele vor fi cartea de vizită ale acestei vermine umane,dovedind pretențiile lor nejustificate.Monumente ale prostiei cu pretențîi de veșnicie!
A cam venit vremea ca mitocanimea să fie împinsă înapoi în zonele de unde provine.Să ne despărțim de ei cu scârbă și sa îi uităm ca pe un vis urat.
...................
Alexandru Nemoianu
Istoric Michigan
|
Alexandru Nemoianu 3/24/2020 |
Contact: |
|
|
