La inceput de Martie - un gand de departe pentru mamele noastre
La fiecare sfarsit de februarie incerc un sentiment de imprimavarare in suflet la gandul ‘martisorului’ si celebrarii zilei femeilor si mamelor noastre.
Daca la romani aceasta zi de cinstire a femeilor este in martie ca de altfel si la alte natii ,in Bosnia - Hertegovina, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Albania, Belarus, Rusia,Ucraina, Vietnam, mi se pare o alegere minunata in rezonanta cu renasterea naturii si intineririi noastre spirituale.
Dintre toate lunile anului,cea a ‘Buneivestiri’ este prin excelenta dedicata miracolului vietii,deci vine in concordanta cu ideea de sarbatorire a celor datatoare de viata.
Cum dorul imi ravaseste si mai mult inima la gandul ca sunt departe de MAMA mea draga, am vrut sa inaintez acest mesaj ‘Observatorului’ ca talisman de vreme buna spre portile unui nou anotimp si spre cinstirea tuturor mamelor care isi au ‘puii’ departe… de cuib.
Nu stiu ce dar s-ar potrivi mai bine mamelor noastre aflate la mile distanta, dar am considerat ca adunand cu grija cateva ganduri, impletindu-le cu migala cu fire de ghiocei proaspeti din padurile Carpatine , am putea adauga un zambet, o raza de soare si surplus de lumina la tamplele dragelor noastre.
Am deschis din nou un juvaier de carte ‘de buzunar’ ,care m-a incantat prin reproduceri picturale minunate dedicate mamelor ,citate si versuri,in editie eleganta,stralucitoare in limba engleza:
‘ Tribut mamelor’publicata in 1992 in editura ‘Andrews and McMeel’/’cartea in dar’.
Bucuria unei lecturi de acest gen mi s-a amplificat la gandul ca o voi putea impartasi cu dvs. si in felul acesta ideea de primavara ar inmuguri in crengile de mar si cires, in padurile virtuale din inimi.
M-a incantat dintotdeauna gratitudinea exprimata in cuvinte ca prinos de recunoastinta mamei in timpuri stravechi si in toate colturile lumii. Sa ne-o recreem in gand cu fiecare raza de soare de martie…si sa ne imbratisam in gand sau in amintire fiintele cele mai dragi din viata.
Sa ne invatam copiii si nepotii sa poarte aprinsa aceasta flacara a pretuirii si respectului fata de mame si bunici ca traditie universala,care merita sa fie pastrata indiferent de tara si epoca in care traim.
Citatele si versurile din carticica vorbesc prin ele insele, si-au pastrat prospetimea in timp,de aceea le las sa isi reverse prinosul de soare: Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si inimile copiilor.(W.M.Thackeray)
Inima unei mame este un abis adanc unde intotdeauna vei afla iertare( Honore de Balzac)
Mama mea a fost sursa de la care am preluat toate principiile calauzitoare din viata mea.( John Wesley)
Cele mai puternice legaturi sunt acelea cu fiintele care ne-au dat viata…( Anthony Brandt)
Carticica ne deschide inimile spre un izvor de cuvinte si ganduri ce picura incet in constiinta, readucand fragmente din anii de demult, acel univers feeric desprins parca din eternele ‘Amintiri din copilarie’… Popasul pe genunchii mamei,unduirile leaganatului ne transpun in lumea minunilor cu decor de iarba cruda ,mijitul frunzelor in paduri,primele flori…
Te iubesc mama,ti-am impletit o coronita de rime ca sa-ti slavesc numele, ca sa-ti tin aprinsa flacara iubirii…( Christina Rosetti)
Interesanta ca tehnica literara de constructie a versurilor mi s-a parut aceea a lui Thomas Fessenden. Intr-un poem simplu construit printr-o fraza arborescenta intr-un echilibru perfect de negatii si afirmatii, ne evidentieza misiunea mamei:
Tu nu ai sculptat marmura, nu ai construit catedrale de-a lungul secolelor,dar ai modelat sufletul omului…
Versuri cu efect de marturisiri de dragoste la un fel de prezent etern al rememorarilor contin o aglomeratie de verbe pentru a crea o aureola de sfant fiintei celei mai dragi din viata:
Mama mea a fost blanda ca orice sfant si aproape canonizata prin tot ce a stiut,
Atat de gratioase au fost tactul si tandretea ei.
(Alfred Lord Tennyson)
Imaginea mamei ne coboara in inimi din zilele linistitoare de iarna cu farmecul si pacea sacra a nasterii Mantuitorului, asa cum o surprinde Christina Rossetti: Mama mea binecuvantata motaind pe scaun in ziua de Craciun mi-a parut o intruchipare a dragostei.
De ziua ‘Martisorului’ , a femeilor si mamelor noastre sa ne punem in gand soapte de drag si dor si prin caldura lor sa topim ultimele fire de zapada,sa ne apropiem de linistea divina ca sa auzim ingerii soptind unul altuia…cel mai frumos cuvant de devotament - Mama.
...............................
Nova Scotia - Canada
|
Laura Mason 3/1/2020 |
Contact: |
|
|
