Vacantă in Cuba
Vezi tu? Despre Cuba ori alte țări calde aș putea vorbi la nesfârșit. Aș avea și poze destule să-mi susțin argumentele albastre ori calde. Asta, în mare măsură, a fost o vacanță statică: plajă-masă-plajă-masă-plajă-masă etc. Îmi plac mai puțin vacanțele statice. Mă știi: dor de ducă și lipici la mers. Însă de data asta am citit mult. Mult mai mult decât alte dăți. Lectura mi-a astâmpărat nevoia de cutreierat.
O zi a plouat. Am tras cu ochiul la ocean din vârful patului, îmbrățișându-mi computerul. Și m-am minunat cât de mult vorbește apa. Câte nuanțe îmbracă. Cum își dizolvă linia orizontului când e pe bune cu cerul, de zici că-s una, ori când, dimpotrivă, își marchează scurt și bleumarin teritoriul.
Am fost la Cayo Coco. A doua oară când ajung în insula cubaneză și a treia oară în Cuba. De cum am pus piciorul Jardine Del Rey, am simțit aerul cald cum se scurge pe sub hainele prea groase (deh, plecasem dintr-un Toronto de congelator) și am văzut zâmbetele brunete de Welcome to Cuba!
După ce am scăpat de bagaje primul drum a fost să vedem oceanul. Prima întâlnire cu întinderea turcoaz e ca un pumn primit în figură. Dar e de bine. Te năucește. Îți conectează la secundă bateriile. De fapt, fiecare zi vine la pachet cu alt cer și altă culoare a apei, ca și cum oceanul ar avea viață proprie și s-ar juca cu tine derutându-te, punându-ți în față altă porție de infinit.
Diminețile ni le începem, în teorie, pe la un soi de ora șapte. Că minutele mai trec până reușim cu adevărat să deschidem ochii și să ne extragem din pat. Devreme, înainte de micul dejun, ne plimbăm pe plajă. De obicei e frig și apa e udă și rece. Asta în primele minute, pentru că briza poleiește pielea și valul devine deodată prietenos și cald. Îmi plac toate bâzdâgăniile aduse de ocean. Mă minunez și mă mir și mă șochez și mă sperii și... toată gama de trăiri, de parcă obiectele/plantele neidentificate ar fi picate din lună. Și fac poze. Anul acesta, după o zi agitată cu furtună în larg și ploaie în resort, am avut cea mai interesantă „recoltă”. În primul rând, un coral mov. Dar mov-mov. L-am considerat un cadou pe care oceanul vrea să mi-l facă mie personal.
Vacanța mea statică a avut o singură excepție: în ultima zi am fost să vizităm Morón (Ciego de Avila Province), despărțit de insula Cayo Coco de un drum care, realmente, taie oceanul în două.
Viața în resort nu seamănă cu reala Cuba. Condițiile luxoase pentru turiști sunt o poveste imposibil de trăit pentru cubanezii lungiți în casele lor fără geamuri, doar cu un soi de obloane, case în care se intră direct din stradă. Molipsiți de un dolce far niente, lungiți fără jena că trecătorii i-ar putea surprinde în ipostaze prea puțin elegante, trăiesc la fel ca ceilalți oameni pe planeta asta.
Paradisul cubanez este doar pentru turiști. Ceea ce poate părea o scenă de la Universal Studios - Hollywood este viața lor reală și extrem, dar extrem de săracă.
După zece zile, am revenit acasă.
Un Toronto zgribulit, visând la primăvara proprie ne aștepta cuminte și confortabil, înțelegător cu evadările noastre periodice iarna în țările binecuvântate de soare, de turcoaz și de zâmbetele oamenilor buni.
.....................
Toronto / feb 2020
|
Em Sava 2/26/2020 |
Contact: |
|
|
