La ceas de vecérnie
La ceas de utrénie-
ascult cum pulsează-n
muțenia scoicii
inima mării.
La ceas de vecérnie-
ascult cum se-nvoalbă-n
talazul din pieptu-mi
inima ta.
Pe ultimul drum când
veni-va să plec în
crepúscul vernal în-
spre záriștea mării,
vei ști să asculți cum
se zbate să spargă
cea lespede rece
inima mea?
Sinucigași
Zburăm
la chemarea iélelor dragostei
ca niște efemeride
spre lumina orbitoare a focului,
fără a bănui cumva
că órice punct de pe traseul îmbătător
este
un început al dispariției noastre.
Cu orice clipă trăită apúnem.
O, dac-am ști
că la capătul întâlnirilor noastre
îmbătătoare,
hoțește,
s-a pitulat despărțirea,
ce încet ne-am grăbi
să trăim!
Neliniște
Te-am comparat
c-o lume întreagă:
cu pasărea cerului,
cu tremurul ciutei,
cu-alintul delfinului,
cu muchia gândului.
Acum te compar
numai cu tine.
Și mă întreb:
de nu ar fi fost
nemărginirea cerului,
răsuflul pământului,
zbaterea mării,
zbuciumul gândului
și dacă - o, Doamne! -
nici tu nu erai,
atunci cu cine
te-aș fi comparat,
incomparabilo?
Doar o clipă trăim
Ca o clipă s-a scurs întâlnirea din scurta escală.
Nu-ncerca să alungi norii grei ce-mi coboară-n priviri.
Despărțirea de azi mi-amintește de-aceea, fatală,
Ce exclude pe veci virtualele noi întâlniri.
Cum suntém niște fulgi ce descíndem pe-a vremii arípă,
Bine-ar fi să-nsușim: timpul scurs nu-l măsóri în parséci.
Ne despártem pe veci când plecăm doar pe-o singură clipă
Și o clipă trăim când suntém împreună pe veci.
Tăcere
E-atâta liniște-n jur,
când luna pogoară să secere
întúnecul nopții,
c-auzi
cum gurluie-n cer și cum colcăie-n ierbi
secundele-n marea lor trecere.
Iubito,
apleacă-ți auzul deasupra mormântului meu
și a tăcerii din jur.
Auzi cum respiră pământul
prin sevă de brad,
prin rouă de flori,
prin must de ciorchine?
E pulsul din mine.
M-am contopit la plecare
cu súflul pământului,
cu reavănul aerului,
cu briza oceanului,
cu-arípile vântului.
În fíecare poamă din pomi,
în fíece floare,
în fíece mugur, în fíece picătură de ploaie,
în órice particulă beta din câmp de ozon
și-n orice adiere de vânt
este
o picătură din mine.
Hai,
ia-mă la sân,
mușcă din mine,
respiră cu mine -
încet,
să nu speriem
tăcerea din jur.
|
Nicolae Mătcaș 2/21/2020 |
Contact: |
|
|
