O dentistă româncă într-o rezervație indiană - Sandra Primosch, DDS
Imaginați-vă o sală de așteptare a unui cabinet dentar, cu scaune și fotolii confortabile, modern mobilată și strălucitor de curată, ca orice alt cabinet similar din California. Doar că toate persoanele care așteaptă au chipuri tipic americani-indieni. Două bătrâne (și le place să fie numite “Elders”, adică “persoanae în vârstă” ca semn de respect pentru înțelepciunea câștigată de-a lungul vieții) au lângă ele un baston colorat. Este felul în care își decorează ele bastonul cu mărgeluțe în motive care se găsesc la bijuteriile indiene. Vă aflați în cabinetul dentar al clinicii Indian Health Council din Rincon, una din cele doua locații de servicii medicale, dentare și de psihiatrie, ce reprezintă o colaborare între nouă triburi din zona de nord a orașului San Diego (numele triburilor fiind Rincon, Pala, Pauma, San Pasqual, Santa Ysabel, Los Coyotes, Mesa Grande, La Jolla și Inaja-Cosmit). Un tânăr venit cu un baiețel intra în cabinet. Aparatura este ultra-modernă. Dentista i se adresează tânărului pe numele mic. Il cunoaște, căci și el i-a fost pacient când era de vârsta fiului lui. Dentista lucrează aici de peste 19 ani și îi cunoaște și pe pacienți și pe copiii pacienților și chiar și pe copiii copiilor lor. Este de vârstă mijlocie, dar arată foarte tânără, subțire, înaltă, cu trăsaturi fine. Nimic din profilul tipic indian. Surpriză! Este româncă: Dr. Sandra Primosch, DDS. O cheamă Primosch după Tom, soțul ei american. Sandra vorbește o engleză impecabilă, căci a venit în SUA la vârsta de 1 an când părinții ei, doctori (Mariana și Marin Ciobanu, mama cardiolog și tatăl anestezist cu o poziție universitară la Universitatea din Loma Linda) care au lucrat câțiva ani în Paramaribo, Surinam.
Pentru mine, vorbind cu Sandra, este prima dată când văd mai din interior o rezervație indiană. Ea a învățat mult despre cultura lor de-a lungul anilor. California, și de Sud si de Nord, are multe rezervații indiene. Mai avusesem ocazia să văd cunoscutele Pow-Wow, festivități indiene cu dansuri tipice, fie sus pe munte lângă Palm Springs, fie în diverse locuri în Los Angeles. Ba am și mâncat din delicioasa Fry Bread (pâine prăjită indiană), în statul New Mexico, pe care Dr. Sandra Primosh mi-a laudat-o descriindu-mi-o ca o lipie subțire cu aer la mijloc, căci indienii aduc adesea din mâncărurile lor la clinică, și ei i se par deosebit de gustoase. In clădirea modernă a clinicii este o vitrină cu tot felul de obiecte de artă American-Indiană. “Indienii fac adesea cadou clinicii obiecte de artă create de ei, (ca de exemplu coșuri de nuiele, tărtăcuțe-dovleci pictate, păpuși Kachina), căci arta este foarte importantă pentru ei”, îmi spune Sandra.
https://www.indianhealth.com/
Nu e de mirare că Sandra a ales să lucreze într-o rezervație, deși salariul este mai mic decât într-o clinică privată. Căci ea are o inclinație naturală spre a încerca să fie de ajutor celor mai puțin avantajați… Imi spune că după ce vor crește copiii lor (Allison 11, și gemenii Zoe si Tyler, 9) ea și soțul ei se gândesc să petreacă câțiva ani în Noua Zelandă, ca să se poată da un ajutor populației locale Maori.
“Lucrul în cabinetul dentar unde sunt nu e diferit de cel într-un cabinet privat decât poate, că văd mai mulți pacienți pe zi și faptul că centrul este subvenționat de guvernul Indian mă face să pot planifica cu ușurință orice tratament de care au nevoie fără să fac compromisuri gândindu-mă la cât îi va costa. Apoi pacienții sunt numai indieni, sau dacă ești copil înfiat sau soț/soție de indian. In general indienii din cele nouă triburi dar, prin granturi făcute de guvernul Indian local și al statului California, pot veni aici și indieni din alte zone ale Californiei sau chiar din alte state din SUA.”
Am întrebat-o pe Sandra cum de a ales să fie dentistă în loc de medic, și mi-a răspuns că motivele au fost multiple, dar nu mi le-a specificat, și că fiind foarte îndemanatică și plăcându-i să comunice cu oamenii, dentistica i s-a părut că i se potrivește și nici nu ar concepe astăzi altă meserie. Și apoi am mai întrebat-o cum de a ales să lucreze într-o rezervație indiană. Când căuta ea o slujba s-a făcut că acea cllinică Indian Health Council căuta un dentist pentru copii și ei i-a surâs ideea și a fost angajată, deși este departe de casa lor, face o oră dus și una intors cu mașina până la și de la clinică. La început vedea nunai copii, dar acum tratează personae de toate vârstele și e bucuroasă că simte că este iubită de pacienți. Un avantaj al lucrului ei acolo este faptul că trei zile poate sta acasă cu copiii. Evident că m-a interesat să aflu cum poate îmbina profesia cu familia. Și răspunsul mi-a mers la inimă: “Totul e să știi cum să ții echilibrul (‘the balance’). La slujbă mă concentrez pe dentistică, acasă sunt sută la sută mamă și soție.” Sunt sigură că nu îi vine ușor, dar e drept că dacă știi să ții balanța în viață le poți face pe toate. Și Sandra are o viață profesională foarte plină. Imi spune: “In afara lucrului ca dentist generalist, particip și la diverse alte activități. In prezent sunt în bordul statului California de examinatori pentru exanenul de calificare a asistenților dentari. Sunt și unul dintre cei 12 membri ai Comitetului Consiliului de Evaluare Colegială (‘Peer Review Panel’) a Asociației de Dentistică din California care ajută la rezolvarea problemelor ce se ivesc între pacienți și dentiștii care i-au tratat. Mai fac parte și din Bordul de Dentistică din California acționând ca expert de analiză de caz în evaluarea plângerilor care ajung la conducerea statului California. In acest rol scriu rapoarte spre a ajuta să protejez publicul și pe dentist în cazuri de neglijență sau așteptări nerealiste.
Sandra si-a făcut toate studiile, începând cu grădinița și scoala primară în SUA. Dar vorbește bine românește (sigur cu momente cu haz, când într-o conversație i s-a cerut “o lupă” și nu a putut întelege că e vorba de acel obiect care mărește… și nu de femela lupului…). Și întrebată cum se face că vorbește românește, mi-a povestit că totul a început când avea vreo 3 ani și venise la ei în vizită bunica paternă căreia Sandra i-a cerut să-i dea o carte cu poze de pe un raft de sus al bibliotecii la care nu putea ajunge. Iar bunica i-a cerut fiului ei să-i traducă ce i-a spus nepoțica. Frustrată de imposibilitatea comunicării cu Maia, Sandra l-a rugat pe tatăl ei s-o învețe românește. Bunicile, atât din partea mamei cât și al tatalui ei, care și-au petrecut timp mai îndelungat cu familia în California, au contribuit mult la învățarea limbii române pentru Sandra. La rândul ei, Sandra le-a vorbit din totdeauna copiilor ei românește. Mi-a spus o poveste drăguță: Cum s-au înțeles copiii ei cu verișorii lor din România, acum doi ani când au fost în vizită în țară. Verișorii înțelegeau engleza, dar le venea greu s-o vorbească, iar copiii ei înțelegeau româna. Când se jucau, cei din România vorbeau în românește și copiii Primosch le răspundeau în engleză, iar conversația curgea fără nici o problemă.
Am fost curioasă să aflu ce le-a plăcut soțului și copiilor în România. Lui Tom, care e pasionat să facă plimbari lungi în natură, i-a plăcut frumusețea munților, iar copiilor vacile păscând pe pajiști foarte verzi (fiind copii californieni obișnuiți cu peisaje de deșert), ciobanii păzind oile în drumul spre Babele, și piețele pline de legume și fructe (care în California abia recent au început să apară, iar copiii nu vazusera încă). Copii spun că cele mai proaspete și gustoase fructe sunt cele pe care le-au mâncat in România. Și da, li s-a parut că este o altă lume…
Sigur am vrut să stiu ce a determinat-o să le vorbească copiilor de mici în românește, și să își ducă familia în vizită în România. Răspunsul a venit prompt și ferm: Sunt româncă!
Mulțumiri pentru citirea atentă a textului și punerea semnelor diactritice din acest articol revin fizicienei Doina Țetcu, București, România.
.......................
© Autoarea reţine drepturile de copyright pentru acest material.
|
de Ileana Costea 1/30/2020 |
Contact: |
|
|
