Simțurile și deprinderile duhovnicești, mijloace de acces în împărăția lui Dumnezeu
“Există o istorioară în care se spune că doi copilaşi în burta mamei vorbeau unul cu celălalt. - Tu crezi în viaţa de după naştere? - Desigur! După naştere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează. - Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate? - Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură… - Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical… Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical. - Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit noi aici. - Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund. - Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi. - Pe mama? Tu crezi în mama? Şi după tine, unde ar putea ea să fie? - Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc. - Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, niciun fel de mamă, aşa că e evident că nu există! - Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo! Şi în viaţa de după naştere mulţi cred că nu există viaţă dincolo de moarte, dar ea există.”
Această istorioară ne ajută să medităm și la faptul că dezvoltăm încă din pântecele mamei organe și funcții de care omul nu are nevoie în viața intrauterină, ci are nevoie de ele să le folosească în viața care va urma, de după naștere. Deși în pântecele mamei nu avem nevoie de simțuri trupești, nu avem nevoie de mâini, de picioare, nu ne folosim sistemul respirator sau digestiv, totuși ele apar și se dezvoltă pentru a fi apți să trăim într-o lume cu totul diferită și după cu totul alte reguli. Dacă una sau mai multe dintre funcțiile sau aptitudinile noastre nu se dezvoltă încă din pântecele mamei, atunci în lumea aceasta în care vom veni se cheamă că vom fi handicapați și vom suferi, handicapul nefiind atât de vizibil și chinuitor atâta timp cât suntem încă în pântecele mamei.
Asemănător acestei realități este și faptul că noi, oamenii, suntem chemați încă din viața aceasta pământească să dezvoltăm funcții și aptitudini spirituale (duhovnicești) cu care să fim capabili să facem față unei lumi în care ne vom naște din nou după ce vom trece din viața aceasta. Iadul nu e altceva decât handicapul nostru spiritual de a ne adapta unei cu totul alte lumi pentru care nu ne-am pregătit și pentru care nu am dezvoltat funcții și aptitudini de adaptare. De aceea suntem chemați să dezvoltăm, asemenea copilului din pântecele mamei, aptitudini și simțuri duhovnicești cu care să facem față realității din lumea de dincolo.
..............................
parintele didel Kitchener On
Spiritual senses and skills, means of access in the Kingdom of God
There is a story about two unborn babies, still in their mom’s womb. They were talking to each other so:
- Do you believe in life after birth?
- Of course! After birth there will be something. Probably we are here to prepare ourselves for what will come up!
- It is a foolish idea! To me doesn’t make sense! After birth is nothing! And how it will looks like?
- Exactly I don’t know how, but for sure there it will be more light than here. Maybe we will walk using our legs and will eat using our own mouth.
-05-
- So weird! It is unthinkable to walk and also eating by mouth is funny! Umbilical cord is the only way of feeding up our flesh and then after birth is too short to use it anymore. So life after birth is excluded!
- No, is not like that! The life after birth exists for sure but is totally different than this one we are already being used!
- But nobody came back from there! After birth merely life is gone! Other than that life is nothing more than crowd and deep darkness.
- I don’t know exactly how it will be, but we will meet our MOM and she will take care of us!
- MOM! Do you believe in MOM? Where she will be?
- Everywhere! She is surrounding us. We are alive in her and through her. Without our MOM we cannot exist!
- I don’t think so! I’ve never seen her and she doesn’t exist!
- But sometimes, on quiet time, we can listen her voice singing and we can feel how does she comfort the world around us. You know, I think the true life is not this one, but soon the real one will be coming up! In the life after birth many people don’t believe in life after death, but it does exist so.
This story help us also to reflect on the fact that we develop from mother’s womb organs and skills that man doesn’t need in intrauterine life, but he will need them in the life coming up after his birth. Although in the mother’s womb we don’t need bodily senses, hands, legs, respiratory system or digestive system, however they appear and grow in order to adapt to a completely different world and rules. And if one or more functions or skills do not develop from the mother’s womb then we will suffer after our coming into this world. It is called that we have disabilities, while in mother’s womb same disabilities wouldn’t be that visible and painful. Thinking about this we can understand that we are called in this earthly life to develop spiritual functions and skills in order to be able facing a world in which we’ll be born again after leaving earthly life. Hell is our spiritual disability to adapt to another world for which we have not prepared and developed functions and skills of accommodation. Therefore we are called to develop spiritual skills (like babies in mother’s womb) in order to face reality of the new world after earthly life.
father didel /Kitcnere ON
|
Părintele Didel 1/25/2020 |
Contact: |
|
|
