Eu sunt slab, Tu fă-mă tare!
Prima rugăciune pe care o învaţă copiii ( sau ar trebui s-o înveţe) este aceasta: “Înger, îngerașul meu/Ce mi te-a dat Dumnezeu,/Totdeauna fii cu mine/Ṣi mă-‘nvaţă să fac bine./Eu sunt mic, tu fă-mă mare,/Eu sunt slab, tu fă-mă tare,/În tot locul mă-‘nsoţește/Ṣi de rele mă păzește.Amin”
Dar nu numai copilul este slab, fără putere, ci și omul adult, în atâtea situaţii de viaţă. Ṣi atunci caută, cere ajutor, sprijin…Fie la semeni, fie la instituţii, fie la Dumnezeu, fie la…cel Rău. Nu mă voi referi la cei din această ultimă categorie.
Dumnezeu lucrează binele prin oameni, prin instituţii, prin îngerii Săi și chiar prin însăși… slăbiciunea celui slab, care slăbiciune devine izvor de putere, de sprijin, nu numai pentru cel slab ci și pentru semeni aflaţi în dificultate. O minune dumnezeiască, cu neputinţă fără Hristos.
“Și pentru ca să nu mă trufesc cu bogăția descoperirilor, datu-mi-s'a mie un ghimpe în trup, un înger al Satanei să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc./Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul, ca să-l îndepărteze de la mine;/și mi-a zis: De-ajuns îți este harul Meu, căci puterea Mea întru slăbiciune se desăvârșește! Așadar, foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca'ntru mine să locuiască puterea lui Hristos.” (2 Corinteni 12,7-9,BVA)
Ṣi nu numai Sf.Apostol Pavel și atâţia sfinţi au dovedit că puterea lui Hristos în slăbiciune se desăvârșește , ci mulţi, mulţi oameni, rude, prieteni, cunoscuţi. La ananghie, la greu, la necaz, tot omul, cu mai multă sau mai puţină credinţă spune “ Doamne-ajută!”
În arhiva mea personală am găsit un text semnat de un oarecare Bruno Ferrero, text care vine în sprijinul celor de mai sus. Iată-l:
Prinţesa şi copilul
“Dacă cineva Îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”
A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea, însă, de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, iar auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac şi îi spuse:
- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca.
Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce a văzut a umplut-o de uimire şi tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, încă şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.
La aproape şapte ani după acestea, se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze, râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă, cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seama, se vindecase şi ea.
* * *
“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să-l mângâi;
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea;
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii.”
Curios să aflu cine este Bruno Ferrero, am găsit două persoane cu acest nume:
Bruno Ferrero, (1943 – 2006), politician italian, membru al Partidului Comunist Italian. În două perioade, 1979–1984 și 1988–1989, a fost membru al Parlamentului European
Bruno Ferrero (5 mai 1946 - ) preot Italian, scriitor, jurnalist
Nu știu care din ei a scris textul, dar este mai mult decât convingător. Când nu mai putem, tot se găsește cineva mai neputincios decât noi, care are nevoie de ajutor și, dându-i ajutor din neputinţa noastră, putem.
...........................
Nicușor Gliga /Norwich ,
|
Nicușor Gliga 1/19/2020 |
Contact: |
|
|
