Ganduri pentru “Luceafar” - Draga domnule Eminescu,
Simt nevoia sa iti scriu de foarte mult timp din postura de elev, pentru ca de mic copil am fost legat de poeziile tale, de la "Somnoroase pasarele" pana la “Copii eram noi amandoi”. …si chiar ajungand la "Scrisoarea a III-a. Stiu ca ai fost si prozator iar basmele tale dainuiesc inca si fac copilaria oricarui copil mai fericita. Ai fost Luceafar pe bolta createi si precum steaua cea mai puternica nu te-ai oprit din stralucit nici astazi, după aproape 170 de ani.
Ei bine, draga poetule al neamului meu romanesc, te rog cu toate gandurile mele sa ma ierti ca indraznesc abia acum, la maturitate, in acest miez de ianuarie, sa-ti scriu smerita, aceasta scrisoare.
Vreau sa-ti spun ca de cand ai plecat pe acel pamant ratacitor si rece, pe-aici, pe la noi, lucrurile nu prea s-au schimbat. Cum vreme trece, vreme vine, azi fata lumii e schimbata si nu distingem raul de bine, noroiul de apa cea curată, patrioti de infractori, hotii de oameni cinstiti. Am pierdut calea cea dreapta si cinstita iar ca popor ne-am pierdut reperele. Cei bogati aduna, strang milioane in punga, iar multi saraci, in disperare s-au dus sa-si caute norocul prin alte tari, lasand acasa milioane de inimi pline de dor. « Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punand mana pe ei,/ Sa-i imparti in doua cete : in smintiti si in misei/ Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni/ Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni …. pe toti cei ce ce-si bat joc cu buna credinta, de aceasta tara, de acest popor.
Stimate domnul Eminescu, din « Scrisorile » lasate de tine am invatat istorie. Am invatat, am admirat si omagiem eroii ce au luptat pentru Romania, pentru Romania Mare. Dar in manualul de istorie, a timpurilor noastre, sunt alocate multe spatii unor persoane publice (ca Andreea Esca, Ion Cristoiu etc.) in termeni mai mult decat laudativi. In schimb despre cei care au fost inchisi in timpul regimului comunist sau despre cei care au luptat la revolutie nu se spune nimic. Unde sunt ostenii, copiii, tinerii si toti cei cazuti, in Decembrie 1989, pentru libertate, pentru ca tara sa-si regaseasca demitatea si libertatea?
Iarta-ma domnule Eminescu, nu vreau sa-ti tulbur somnul tau de veci, dar mai am cateva ganduri triste pe care as dori sa le asculti. Sunt lucruri care ne intristeaza, pe noi, pe toti romanii.
Astazi codrul, deseori cantat de tine, doar de securi a avut parte. De treci codri de arama, acum nu mai auzi mandra glasuire a padurii de argint, ci auzi mandra glasuire a drujbelor. E taiat pe coline si pe munti. E lemn acuma, dus departe, iar teiului, ce-si ninge floarea cu gingasie, pe poteca, cei tineri nu-i aud chemarea, ca merg doar la bar si-n discoteca. Si lacul codrilor albastru incarcat cu flori de nufar nu mai tresalta in unduiri ca altadata, ca-i transformat acum in balta, ce este invadata de gunoaie.
Iar… limba noastra cea romana, care este una dintre cele mai melodioase limbi vorbite in lume, este tot mai schilodita, mai ales in ultimele decenii. In special tinerii nostri, in conversatie, folosesc frecvent cuvinte straine. Ziarele sunt pline de ele! Eu aici, pe partea opusa a globului, vorbesc cu nepotii (nascuti aici) numai romaneste, in timp ce multi reporteri de radio si TV din tara, folosesc cate un cuvant strain la fiecare fraza, vrand pro¬babil sa ne dovedeasca gradul lor de cultura. Oare isi dau ei seamna ce deserviciu aduc frumoasei noastre limbi?
Am respect pentru toate limbile pamantului, dar trebuie sa ne-o pastram si pe-a noastra, pentru ca limba este ultima reduta de aparare a unei natiuni. "Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii", spunea Eminescu.
Tu, Domnule Eminescu, esti poetul simtirii romanesti, poetul trairii, poetul iubirii, poetul naturii dar si poetul muzicii ce ne-ai umplut viata cu bucuria de a asculta melodii, pe versurile tale, de o inegalabila frumusete, a caror auditie a incantat generatii intregi de romani. « Cand amintirile-n trecut incearca sa ma cheme » retraiesc si acum acele vremuri si ma entuziazmeaza frumusetea parca ireala a versurilor fiecarei melodii. Si chiar « De-or trece anii cum trecura/ Si niciodata n-or sa vina iara……e ca aminte sa-mi aduc/ De tine-intotdeaua » -Luceafarul poeziei romanesti!
Daca nu si-ar fi dedicat intreaga-i fiinta poeziei si prozei, Mihai Eminescu ar fi ramas in istoria muzicii romanesti un mare si impunator creator muzical, precum si un interpret al artei sunetelor de un inalt si frumos profesionalism. „Regret amarnic că nu am învăţat muzică - scrie el poetei Veronica Micle -, căci din copilărie mama, care avea un glas fermecător, întrecându-se cu tata, care cânta la flaut, descoperise în mine şi o ureche remarcabilă de muzician“. Intr-adevar, Eminescu canta frumos cantece populare - scrie un cercetator -, avea glas dulce de-ti dadeai camasa sa-l asculti. Mai ales ii placea sa cante «Frunzuleană verde baraboi Durduleană hăi»“. Si chiar inainte de moarte, plimbandu-se pe aleile spitalului, isi invața frizerul, cantecul „Deșteaptă-te române!”
In incheiere, cu regret iti spun ca Romania este inca tara promisiunilor goale si a viselor intrerupe. Deocamdata nu exista nici o sansa, simpla sau imediata ca Romania sa devina ceea ce ti-ai dorit tu, draga Eminescule, si ceea ce ne dorim cu toti : Viaţa în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală şi mândrie,/ Dulce Românie, asta ţi-o doresc! Pentru ca viitorul Romaniei este oarecum incert intrebarea mea este : incotro merge Romania ca natie? Noi asteptam un semn din astre, sa ne indrumi pe calea cea buna, pentru ca simt cum tara noastra pluteste ca o corabie in furtuna.
Dumnezeu sa te aiba in paza Sa domnule Eminescu pentru ca mult ai iubit Romania si poporul iar acum ne lipsesti imens. Ai fost si vei ramane un simbol al poeziei romanești, iar astazi te comoram si ne mandrim cu amintirea ta.
Vesnicie fericita in continuare!
Cu stima si respect,
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea 1/12/2020 |
Contact: |
|
|
