Dimineața la Brisbane
La Brisbane, discul de foc al soarelui de vară se arată foarte devreme, văpaia lui crescânda oglindindu-se adânc în fluviul ce dă numele orașului.
Dimineața e străpunsă de strigătele și fluierarile stranii ale pasărilor sudului, de orăcăit de broaște și zumzet de gâze trezite la viață.
Privită de sus, grădina botanica din centrul orașului e o mare de verde și floare, cu arbori uriași purtând pe creștet cuiburi de ibiși.
Fântâni arteziene își susură irizările printre nuferi viorii, roiuri de fluturi, libelule.
Focurile aprige, care au măcinat păduri și prin apropiere, nu le-au curmat elanul.
Uneori, fantome olfactive par să poarte până sus parfumul amețitor al pomilor de frangipani, aroma de eucalipt și izul mâlului gros al fluviului.
Pe aleile tivite cu petalele, ciclistii și-au pornit colinda.
Curând, ambarcațiunile fluviale își reîncep neobositul trafic, tăind în sus și-n jos unda molcomă, străjuită de copaci bătrâni și falnici - bambuși, boababi, banyans, smochini plângători - și de coroane de hibiscus, azalee, liliac.
Nu mă mai satur privind alunecarea bărcilor urmate de înspumate brazde, și-atunci când fluviu-i însorit, și-atunci când îl invaluie fuioare subțiri de ceață.
În tainicul lor periplu presimt uimirea fără leac a celui ce se-apropie, încet-încet, de adevăr
|
Luisa Apostol 1/5/2020 |
Contact: |
|
|
