Urare pribeagă
a trecut Crăciunul, alb...ca un ecou şi ne-a dat lumină albă...din Treimi. noi - cu sănii albe - către Anul-Nou, prin troiene albe suntem velerimi. ne e dor de Ţară, ne e dor de noi, ce-am lăsat pe praguri dorul nostru alb. rătăciţi prin lume - azi venim la voi, la Ceahlău, la Mare, la trecutul dalb. dă-ne Doamne aripi să zburăm...acasă. trăiştile ni-s pline...cu lacrimi de dor. Românie-Mamă...te rugăm: ne lasă să-ţi punem urarea noastră - în pridvor: Anul-Nou să-ţi fie cel mai straşnic fiu. Anul-Nou să-ţi fie harnic şi bogat. Anul-Nou să-ţi facă zâmbetul zglobiu. Anul-Nou în frunte fie-Ţi brav bărbat. fie toţi poeţii...-n suflet cu românii, să pună-n poeme doar psaltiri de salbe; ŢARA, de-ar fi verde...s-ar usca stăpânii şi-am cînta cu Anul...Nou - florile dalbe...
............................... Montreal
|
George Filip 1/2/2020 |
Contact: |
|
|