Cuvântul bine temperat - Evenimentele din '89 trăite în Canada
În decembrie 1989 eram la Montreal, iar în ziua mitingului din București în care Ceaușescu a trebuit să părăsească tribuna, luam tradiționalul lunch de Crăciun oferit de șeful departamentului din compania în care lucram, canadianul francez André Charest. El ne-a spus că auzise la radio despre niște evenimente în România și mă întreba dacă aflasem amănunte. Îl amuza faptul că în numele capitalei, "Bucharest" e și numele lui, "Charest".
Neștiind încă la ce se referea șeful, m-am dus imediat la telefonul public al restaurantului, de unde l-am sunat pe fratele meu din Statele Unite. El mi-a confirmat că într-adevăr, ceva cu totul neașteptat se întâmplase în România și că Ceaușescu a fost obligat să ia un helicopter și să părăsească adunarea populară. Nu se știa unde urma să zboare, se zvonea că în China.
Totalmente surprinsă de știre, m-am întors la masă, dar n-am avut liniște, l-am mai sunat pe fratele meu de câteva ori. Colegii se mirau de tulburarea mea, un amestec de mirare, bucurie, dar și de îngrijorare cu privire la incertitudinea cauzată de o asemenea mișcare de mase.
Urmarea evenimentelor s-a transmis în direct, am aflat de la TV ce s-a întâmplat. Nu pot să descriu starea mea de atunci. Plecasem din țară cu șapte ani înainte tocmai din cauza lipsei de perspectivă a unei vieți normale, nu sub o infernală dictatură. Eram total surprinsă, dar fratele mi-a spus că mulți români din Stetele Unite se așteptau, după căderea zidului Berlinului și a politicii lui Gorbaciov, la o mișcare de elliberare și în România.
Părinții mei erau în București și, în prima săptămâna, legăturile telefonice cu America de Nord n-au funcționat, iar eu doream neapărat să am vești de la ei. Compania la care lucram ca cercetător în chimie, o multinațională de origină franceză, mă trimisese în '87 la Paris, pentru a implementa în laboratorul unei uzine de acolo o metodă analitică rentabilă inventată de mine în Canada. Un coleg din Paris mi-a împrumutat atunci un radio portativ (la hotel nu aveam radio). El a fost cel care, în decembrie '89, s-a oferit să afle știri despre părinții mei. Din Franța, colegul a reușit să-i contacteze telefonic și a aflat că sunt bine. Am păstrat până astăzi mesajele lui transmise la serviciu prin fax, din Franța, în care îmi dădea nu numai știri despre părinți, dar și despre reacția Franței la evenimentele din România. Mi-a scris despre faptul că Arhiepiscopul de atunci al Parisului , Cardinalul Lustiger (1926-2007), a ținut o slujbă dedicată României la Catedrala Notre Dame. Credincioșii au umplut biserica până la refuz. Colegul mi-a relatat și impresionanta predică a Cardinalului.
Au urmat câteva zile de suspans și apoi procesul și executarea lui Ceaușescu. Viteza deznodământului a depășit-o pe cea cu care am asimilat schimbarea. Incercam să-i explicăm fiului nostru, care avea 11 ani, importanța evenimentelor din România, pe care am părăsit-o pentru viitorul lui. Nu știu dacă a înțeles cât de important era momentul pentru toți cei care, sub dictatura lui Ceaușescu, au suferit de sărăcie, minciună, granița închisă spre occident, etc.
Făceam parte dintre cei care, pentru viitorul copilului, făcuseră traumatizantul pas al emigrației și care asistau acuma la speranța de "eliberare" și a celor rămași în țară. În Canada, multă vreme am fost incapabilă să întru în mall-uri și să văd abundența de mărfuri, știind sărăcia celor din țară. Contrastul cu ceea ce lăsasem era prea mare. E explicabil de ce, în acele zile ale lui '89, bucuria mea era pentru cei din România. Și, deși conștientă că procesul de "revenire" la o "țară normală" va dura, eram plină de speranță: românilor din țară li se deschidea, în sfârșit, o perspectivă. În anii '90, când au venit mulți români în Canada, am aflat mai multe amănunte despre acele zile agitate din Timișoara și București.
Acum, la 30 de ani de la evenimentele din '89, gândul mă duce la momentele trăite atunci de noi, românii din Canada. Sper ca România să fi ajuns la gradul de libertate și democrație pentru care, în timpul revoluției, atâția tineri și-au sacrificat viața.
Sărbători Fericite și La Mulți Ani 2020!
|
Veronica Pavel Lerner 12/23/2019 |
Contact: |
|
|
