Traditii de Crăciun
⚜Primul brad care a fost împodobit în România a fost la curtea regelui Carol I, în anul 1866, odată cu sosirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române. Obiceiul a fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii, astfel că, începând din acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti
⚜Primul brad împodobit vreodată a fost în anul 1510, în Letonia. Zece ani mai târziu, în 1521, prinţesa Helene de Mecklenburg aduce tradiţia în Franţa, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Ulterior acestei date, bradul de Crăciun se răspândeşte în toată Europa.
Abia în anul 1605 bradul împodobit a fost expus într-o piaţă publică. Acest lucru s-a întâmplat în Strasbourg, iar în pom au fost agăţate mere roşii şi dulciuri. În 1611, la Breslau, Polonia, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi
În Statele Unite ale Americii, tradiţia ajunge la începutul anilor 1800, odată cu imigranţii germani stabiliţi în Pennsylvania, însă împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în 1836, în statul Alabama.
Brazii de Crăciun au devenit foarte populari mai ales după inventarea instalaţiei electrice. În 1895, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Grover Cleveland, a decorat bradul de la Casa Albă cu becuri colorate, iar această idee s-a răspândit rapid în toată ţara.
Curiozități despre Crăciun
Despre când a fost împodobit primul brad și, în genere, de unde a apărut această necesitate, cine este Moș Crăciun și cum se serbează Crăciunul în diferite culturi ale lumii, aflați în selecția de curiozități de mai jos:
1. Împodobitul bradului face parte din tradiţiile sărbătorilor de iarnă încă de dinainte de Hristos, de pe vremea când sărbătoarea Crăciunului se numea Saturnalia.
2. Primul brad a fost împodobit în 1510, iar prima menţiune scrisă apare în Germania, în anul 1530.
3. În America Latină, se împodobeşte cactusul. Spaniolii şi portughezii au introdus pomul de Crăciun în această zonă, dar cum acolo nu cresc conifere, sud-americanii decorează cactuşi, pini sau brazi din plastic.
4. În Spania, mai există o variantă a pomului de Crăciun: un pom natural în care sunt atârnate cadouri şi dulciuri, iar copiii trebuie să arunce cu pietricele pentru a-şi lua cadourile.
5. În Grecia, nu există obiceiul împodobirii bradului, pentru că aici nu există brazi, ei fiind înlocuiţi cu crenguţe de măslin.
6. În Brazilia, Crăciunul cade vara. Pentru a reda impresia de zăpadă, bradul este împodobit cu bucăţele de zăpadă artificială.
7. În China, bradul de Crăciun se numeşte „pomul luminii”, dar nu este împodobit decât de un procent mic al populaţiei.
8. În Africa de Sud, obiceiul împodobirii bradului nu este prea întâlnit, în schimb, ferestrele sunt împodobite cu vată şi beteală.
9. În Arabia Saudită, nici un obicei de Crăciun nu este văzut prea bine. De aceea, este o sărbătoare privată, iar bradul nu trebuie expus la vedere.
10. În Montreal, Canada, există o adresă oficială a lui Moș Crăciun, unde nu doar primește scrisori de la copii, ci și răspunde acestora. Această adresă a luat naștere oficial în anul 1983, după ce timp de nouă ani, poșta locală primea o sumedenie de scrisori dedicate Moșului, iar angajații oficiului răspundeau în numele Moșului, pentru a nu-i dezamăgi pe cei mici.
11. Prima felicitare de Crăciun din lume a fost tipărită în anul 1846, la Londra.
12. Cel mai popular colind din lume nu este „Silent Night“ sau „Jingle Bells“, așa cum consideră foarte multă lume, ci „White Christmas“, cântat de către Bing Crosby.
13. Conform tradiției, împodobirea pomului de Crăciun trebuie să aibă loc în noaptea 24 spre 25 decembrie. În multe țări, încă se consideră că Moș Crăciun este cel care aduce bradul copiilor.
14. Bradul împodobit trebuie păstrat până la Sfântul Ion, pe 7 ianuarie, pentru ca prosperitatea să abunde în casă tot timpul anului.
15. Se spune că Moș Crăciun intră pe hornul casei pentru a lăsa cadourile pentru copiii cuminți sub brăduț. Tradiția însă spune că, de fapt, Moșul se strecoară în case pe ușa din față, care trebuie lăsată descuiată.
16. Nasul roșu al lui Rudolph, renul care conduce săniuța lui Moș Crăciun, are rolul de a lumina traseul pe care îl parcurge Moșu în noaptea de Ajun.
17. Știai că pentru a putea fi folosit pe post de pom de Crăciun, un brad are nevoie de aproape 10 ani ca să crească?
18. Celebrul costum rosu al lui Moș Crăciun a fost creat de către un caricaturist pe nume Thomas Nast, in anul 1860.
19. Îți vine să crezi că celebrarea Crăciunului a fost interzisă, în anul 1552, în Anglia, de către puritani? Obiceiul a fost reluat abia în 1660, odată cu instalarea în tron a lui Charles al doilea.
20. Data oficială a Crăciunului a fost stabilită prima oară pe 25 decembrie în anul 350 e.n, de către episcopul Romei, Papa Julius I.
21. Roșul, verdele și auriul sunt considerate culori tradiționale de Crăciun. Verdele simbolizeză viața și renașterea, roșul este asociat cu sângele lui Hristos, în timp ce auriul este considerat simbolul luminii și bogăției. Tradiția spune că cele trei nuanțe trebuie să se regăseacă în podoabele alese pentru decorararea pomului de Crăciun.
22. Beculețele pentru pomul de Crăciun au fost inventate de catre Edward Johnson. În 1882, acesta inventează prima instalație electrică pentru brad.
23. Specialiștii au făcut tot soiul de calcule și au descoperit că dacă fiecare copil din lume și-ar dori de la Moș Crăciun o simplă ciocolată de 100 de grame, sania acestuia ar cântări în jur de 240 de tone și ar avea nevoie de mai mult de 1000 de reni pentru a o deplasa în toate colțurile lumii.
24. Moș Crăciun lucrează 31 de ore datorită diferențelor de fus orar pe glob. Un inginer finlandez a calculat că Moș Crăciun trebuie să zboare cu 5800 km/secundă pentru a duce cadouri tuturor copiilor.
25. În Suedia, bradul rămâne împodobit încă 20 de zile de la Crăciun.
26. În Ajunul Crăciunului, în anul 1914, trupele britanice, franceze și germane de pe frontul de vest au făcut un armistițiu – au pus arma deoparte și au cântat colinde, au împărțit cadouri și au stat de vorbă.
27. Probabil cea mai tare glumă dintotdeauna a fost făcută de doi astronauți în spațiu, în timp ce reveneau pe Pământ. În anul 1965 ei au transmis prin radio la Centrul de Control, frenetic, că au văzut ceva în spațiu, urmând niște clipe de tăcere. Câteva secunde mai târziu au început să cânte Jingle Bells.
28. Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Paști, Rusalii și Vinerea Mare.
29. De Crăciun este tradițional ca oamenii să se sărute sub ramuri de vâsc. În Scandinavia antică vâscul era asociat cu pace și prietenie, ceea ce ar putea explica obiceiul modern.
30. În anul 1856 a fost împodobit primul brad în fața Casei Albe, de către președintele Franklin Pierce.
31. În Etiopia, de Crăciun se sfințesc apele. Oamenii arunca flori în răuri sfințite, apoi intră în apele acestora pentru a fi binecuvantați.
32. Peste 200.000 de locuri de muncă sezoniere, numai în Europa, sunt efectul bradului de Crăciun.
33. Primul brad artificial a fost fabricat în Germania. Bradul a fost făcut din pene de gâscă şi a fost vopsit în culoarea verde pentru a-i da efectul de brad de Crăciun. Actualii brazi artificiali sunt realizaţi din material plastic.
34. În America, există mai mult de 4.000 de programe de reciclare a brazilor. Aici se merge din ce în ce mai mult pe ideea brazilor în ghiveci, care sunt închiriaţi în perioada de Crăciun pentru 10-14 zile. Ulterior, sunt replantaţi.
35. Cel mai vândut brad de Crăciun este molidul din Norvegia.
36. Cei opt reni ai Moșului au apărut pentru prima dată în celebra poezie „’Twas the Night Before Christmas”. Aceștia au fost inspirați din imaginea lui Odin, zeul germanic. Legenda lui Odin spune că acesta obișnuia să călărească pe un cal cu 8 picioare, iar copiii care lăsau mâncare pentru calul acestuia erau recompensați cu cadouri. Nu se știe în ce moment cele 8 picioare ale calului au fost transformate în poveste în cei 8 reni.
37. Moș Crăciun a fost burlac până la sfârșitul secolului XIX. Prima mențiune a Crăciuniței a fost făcută în 1849, într-o poveste numită „Legenda Crăciunului” de James Rees.
38. Crăciunul este uneori prescurtat în engleză drept X-mas. Acest lucru se datorează faptului că X în greacă îl reprezintă pe Isus Hristos, înlocuind astfel „Christ” din numele sărbătorii.
39. În multe țări europene exista tradiția că spiritele, malefice sau benefice, sunt foarte active în perioada celor 12 zile ale Sărbătorilor de Iarnă. Aceste spirite au evoluat, în cele din urmă, în spiridușii lui Moș Crăciun, mai ales sub influența poemului scriitorului american Clement C. Moore, „Noaptea dinaintea Crăciunului” (1823), care este, potrivit cercetătorilor, cea mai îndragită poezie în Statele Unite.
40. Crăciunul a fost declarat sărbătoare oficială în Statele Unite abia în 1907.
41. În Finlanda şi Suedia, cele 12 zile dinaintea Crăciunului sunt declarate ca fiind zilele păcii şi ale dreptăţii. De aceea, nelegiuirile săvârşite în această perioadă sunt pedepsite mai aspru decât în mod normal.
42. În Norvegia în Ajunul Crăciunului se ascund toate măturile din casă pentru că în trecut se credea că vrăjitoarele şi spiritele rele intrau în casă şi furau măturile pentru a zbura cu ele.
43. Crăciunul în Republica Moldova este celebrat la 7 ianuarie în fiecare an, pe stil vechi, la fel ca în Rusia sau Ucraina O parte a populației sărbătorește (și) pe stil nou, la 25 decembrie, această dată fiind declarată oficială de către parlament.
44. În Cehia, ajunul Crăciunului se numeşte Stedry den (ziua mâinii deschise), iar seara se fac cadouri. Cadourile sunt aduse de Jezisek (Micul Iisus), care-şi anunţă venirea cu un clopoţel după care dispare. Cadourile se aşează sub Pomul de Crăciun şi sunt deschise după cina din seara de Ajun.
45. Oamenii au văzut la început în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis și au atârnat în el mere roșii, simbol al păcatului originar.
46. În urma unei analize a datelor adunate din postările pe rețeaua de socializare Facebook, cele două săptămâni care preced sărbătoarea Crăciunului se numără printre perioadele din an cu cele mai multe despărțiri. Totuși, trebuie spus că 25 decembrie este una dintre zilele cu cele mai mici rate ale separărilor amoroase.
47. Moș Crăciun locuiește în Munții Korvatunturi din Lapland, Finlanda, pe granița fino-rusă.
48. Se spune că Moș Crăciun a existat cu adevărat în trecut, acesta fiind o referire la Nikolas din Myra, un episcop de pe teritoriul Turciei de astăzi, care a fost sanctificat după moartea sa. Se spune despre acesta că ar fi împărțit cadouri săracilor, iar numele Moș Crăciun sau Santa Claus ar proveni de la numele sfântului - Niklaus.
49. Moș Crăciun nu mănâncă doar fursecuri și lapte. În Suedia se delectează cu budincă de orez, în Australia și Marea Britanie cu brioșe, iar în Irlanda chiar și cu o halbă de bere.
50. O ultimă curiozitate despre Crăciun are în vedere existența unor locuri care poartă denumirea sărbătorii iernii, și anume două insule ale Crăciunului, dintre care una se găsește în Oceanul Indian, iar cealăltă - în Oceanul Pacific.
LEACURI , OBICEIURI SI LEGENDE DESPRE BRAD ...
Legenda spune că, odinioară, toti copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent, verde la venirea anotimpului rece.Legenda spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre tările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată.Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toti copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvointă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au umat.
O altă legendă, din nordul Europei, povesteşte că, odată, în vremi foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuti surori (Speranta, Iubirea şi Credinta), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranta, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinta. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun. Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viata veşnică. Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuintele cu un brad sau cu crengute de brad în timpul serbărilor Până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiti. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut explica. A urmat apoi o lungă perioadă în care se foloseau crengute de brad pentru împodobirea caselor.
Primul brad, în Letonia Evului Mediu
Primul brad împodobit a apărut la Riga, în anul 1510. În anul 1521 printesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.
Spre desfătarea colectivitătii, în anul 1605 a fost înăltat primul brad de Crăciun într-o piată publică din Strassburg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confectionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.
În Anglia, bradul de Crăciun a apărut, prima dată, în anul 1841, când printul Albert (de origine germană) a dăruit un brad sotiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniti de la răsărit. Acest obicei s-a răspândit cu repeziciune în clasa mijlocie şi în casele muncitorilor englezi, atât din metropolă, cât şi din colonii.
„Strămoşul“ instalatiilor moderne din 1882
După patentarea becului electric, în anul 1882, de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculete colorate care au înlocuit lumânările.
Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliti în Pennsylvania şi cu mercenarii plătiti să lupte în Războiul de Secesiune. În anul 1804, soldatii din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat bărăcile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate naşterii Mântuitorului.
Se consemnează în istoria americană că sărbătoarea Crăciunului cu împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1836.
Tot din secolul XIX s-a păstrat traditia, initiată de un cofetar din statul Indiana (SUA), care propunea folosirea unor acadele în formă de baston alb, simbolizând puritatea şi existenta fără de păcate a lui Iisus. Ulterior, s-au adăugat trei dungi roşii, pentru a simboliza Sfânta Treime şi durerea suferită de Hristos pe cruce, O altă dungă roşie, mai lată, va reprezenta sângele vărsat de Iisus pentru întreaga omenire.
Istoricii americani au consemnat că obiceiul împodobirii bradului a ajuns şi la Casa Albă din Washington, în anul 1880, dar ulterior, a fost interzis de preşedintele Theodore Roosevelt, motivând pericolul unui incendiu şi necesitatea protejării mediului. După o anumită perioadă, traditia ornării bradului a fost reluată în anul 1923 şi este păstrată până în prezent, cu tot fastul cuvenit.
Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasati în piete sau locuri publice, iar cei artificiali au apărut după anii â70.
Primul brad românesc la curtea regelui Carol I
Primul brad care a fost împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost văzut la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866. În noaptea de Crăciun, printii şi printesele invitate la palat împodobeau bradul, cântând în versiunea germană:„O, Tannenbaum, o, Tannebaum, Wie grun sind deine Blatter !“
De atunci, poporul român nu şi-a putut imagina sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, în curte sau într-un spatiu public, frecventat mult de locuitori. Împodobirea devine cel mai plăcut moment pentru toti membrii familiei, îndeosebi pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun. Toti copiii îşi imaginează drumul parcurs de Moş Crăciun, într-o sanie trasă de reni, parcurgând spre ei drumul din nordul Finlandei (localitatea Ravaniemi, unde este locuinta moşului).Ritualurile legate de serbările Crăciunului diferă, de la o zonă la alta, în functie de traditiile moştenite din generatie în generatie.
În unele zone, membrii familiei se adună în seara de Crăciun, în jurul bradului, iar cel mai vârstnic desface sacul cu daruri şi înmânează fiecăruia cadourile meritate, începând cu copiii. Există şi obiceiul ca toti membrii familiei să stea în jurul mesei, iar în fata fiecăruia, pe masă, să fie câte un brad mic, alături de cadourile cuvenite.
Bradul, gata ornat, este încărcat cu mere roşii, nuci poleite, dulciuri, figurine, jucării, conuri aurite, globuri din sticlă argintată, beteală, panglici colorate, ghirlande.
Bradul, tovarăş în momentele cruciale ale vietii
Nu întâmplător, bradul a fost inclus în toate evenimentele importante ale vietii, de la naştere până la moarte. Într-un obicei traditional, copilul primea, la naştere, un brădut adus din pădure, care se sădea în curte Din acel moment, acest brad va deveni protectorul micutului şi îl va apăra de toate cele rele în cursul vietii. Mai târziu, adolescentul şi adultul vor veni frecvent lângă bradul-frate care va prelua, asupra sa, boala, depresia psihică şi chiar nenorocirile celui care îi cere ajutorul. În aceste întâlniri, bradul îşi va încărca „fratele“ cu energie şi îi va îndepărta orice necaz sau şoc psiho-emotional. La nuntă există obiceiul ornării unui brad cu fructe şi hârtii colorate, în jurul lui fiind organizată o mică petrecere, în care se fac urări de viată lungă mirilor şi naşilor. La moartea unui tânăr încă necăsătorit se mai păstrează şi astăzi ritualul împodobirii unui brad (eventual chiar bradul-frate dăruit la naştere), care se pune pe mormântul celui decedat, pentru a trece împreună în lumea de apoi. În cazul când murea un localnic, plecat departe de casă, se obişnuia o procesiune specială de înmormântare, în care sicriul ce se îngropa avea, în interior, un brad în locul celui dispărut.
Un alt obicei, frecvent în zonele de deal şi de munte constă din punerea unor ramuri de brad la coama casei în constructie sau chiar la hăturile cailor şi la cărutele care transportau lemnul. Această măsură are la bază credinta că în noua casă va fi linişte, veselie şi mari bucurii. Chiar şi în livada din jurul casei, bradul sădit de omul gospodar va face pământul mai mănos, iar livada se va încărca cu roade bogate în fiecare an.
Rolul ocrotitor al bradului în viata omului este bine ilustrat în obiceiul păstrat în obcinile Bucovinei. În fiecare primăvară ciobanii fac un foc mare, peste care pun cetină de brad, iar prin fumul care se formează trec toate oile din stână, pentru a fi ferite de primejdii în deplasările pe munte din timpul verii.
Bucuria colectivă se manifestă atunci când bradul de Crăciun este instalat într-un loc public, unde este admirat de toti vizitatorii. Bucureştenii se pot mândri, în acest an, cu cea mai mare instalatie de forma unui brad din Europa, amplasată în Piata Unirii. Bradul are înăltimea de 76 de metri, (echivalentul unei clădiri cu 25 de etaje), o bază de 38 de metri şi o greutate de 290 de tone. Frumusetea acestui brad este asigurată de cele 2,4 milioane de beculete în diferite culori.
Utilizări în fitoterapie
În scopuri terapeutice, cel mai mult sunt folositi mugurii de brad, care se formează primăvara în vârful crengutelor. Ciobanii culeg mugurii cu lungimea de două degete şi îi mestecă în timpul lungilor deplasări prin munti, ca să le potolească setea şi să-i ferească de bolile pulmonare şi chiar de spiritele rele.
După ce mănâncă 5-6 muguri pe stomacul gol, cu 15-30 de minute înainte de masă, ciobanul simte împrospătarea respiratiei, dezinfectarea gurii şi reglarea poftei de mâncare. Ajunşi în stână, fac o fiertură din muguri pe care o dau, într-o cantitate limitată, la oile slăbite pentru a le întrema.
Cetina de brad se adună în tot timpul anului, tăind ramuri tinere, lungi de 20-30 cm.
Răşina a devenit şi ea foarte pretioasă în tratarea unor boli. Aceasta se formează pe tulpină în locurile cicatrizate, după răniri sau ruperi de ramuri şi scoartă. Datorită continutului foarte ridicat în uleiuri eterice, răşina are actiuni dezinfectante, antiinflamatoare şi cicatrizante pentru care se prelucrează sub formă de tinctură, uleiuri şi unguente.
Cetina contine o cantitate mare de răşină, iar mugurii au, în plus, ulei eteric, taninuri şi vitamine. Uleiul esential, extras prin antrenare cu vapori de apă timp de 4-5 ore, se află într-o cantitate destul de redusă (0,25 – 0,35 %), dar foarte valoroasă prin mirosul plăcut, balsamic şi înviorător.
Leac miracol pentru bolnavii de plămâni
În bolile de plămâni este bine cunoscut efectul mugurilor de brad de calmare a tusei şi de tămăduire a pneumoniei, pleureziei, bronşitei cronice, astmului bronşic şi tuberculozei.
Datorită actiunii expectorante, bactericide, revulsive, antiinflamatoare şi fluidizante a secretiilor bronhice, pădurile de brad constituie un mediu excelent de amenajare a sanatoriilor pentru refacerea sănătătii bolnavilor cu afectiuni respiratorii. Bolnavul aflat într-o pădure de brad beneficiază, în mod gratuit, de inhalatii cu uleiuri volatile naturale, mai intense în timpul formării mugurilor, respectiv la sfârşitul lunii mai. În acest mediu curat şi bine încărcat cu oxigen, în care pădurea actionează ca un filtru gigantic ce preia noxele poluante din atmosferă, se vor fortifica plămânii, căile respiratorii se vor elibera de spută, iar respiratia va fi mai profundă şi mai uşoară.
O plimbare într-o pădure cu brazi înalti şi viguroşi induce o stare de cutezantă şi încredere în fortele proprii, fiind indicată persoanelor sedentare, cu temperament domol, care au nevoie de o stimulare a sistemului nervos central.
În bolile digestive, preparatele din muguri şi cetină de brad au efecte benefice, intervenind în gastroenterite, litiază biliară, colici abdominali la frig, infectii intestinale, colite de fermentatie, vome, diaree, balonări, parazitoze şi lipsa poftei de mâncare.
Afectiunile renale, localizate la rinichi sau la vezica urinară, îşi găsesc leacul cu ceaiuri sau siropuri de brad, mai ales cele manifestate prin infectii şi inflamatii renale, cistite, nefrite, pielite, metrite sau hemoragii uterine.
Întrucât la munte vremea este mai rece şi mai umedă, apar conditii favorabile pentru afectiunile reumatismale şi artrozice, care îşi găsesc remediul în darurile bradului.
Retete de sirop din muguri
Cel mai frecvent este utilizat siropul din muguri şi cetină tânără: 1 kg muguri proaspeti se fierb timp de 15-20 minute în 2 litri de apă; după răcire se adaugă 1 kg zahăr dizolvat într-un litru de apă. Amestecul se fierbe din nou timp de 5-10 minute şi se strecoară fierbinte în sticle astupate ermetic şi păstrate la loc răcoros.
O altă retetă se prepară într-un borcan de sticlă în care se pun, în straturi alternative, 1 kg muguri şi 1 kg zahăr sau 1 kg miere de albine, ultimul strat (de grosimea degetului), fiind de miere. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la soare timp de 5-10 zile, până se separă siropul. Se strecoară prin stoarcere cu tifon, după care se fierbe din nou 5-10 minute şi se trage fierbinte în sticle ce se păstrează închise ermetic, la loc răcoros.
Se vor consuma zilnic câte 2-3 linguri, înainte de mese, diluate în apă plată, minerală sau ceai fierbinte, având efecte în combaterea afectiunilor respiratorii (tuse persistentă, bronşite cronice, astm bronşic, traheită, faringită, gripă, guturai, sinuzită, tuberculoză). În plus, are efecte în redresarea valorilor scăzute ale glicemiei, reglarea activitătii nervoase, oboseală intelectuală, migrene, debilitate şi migrene la copii, stimularea digestiei în lipsa poftei de mâncare, scăderea apetitului pentru dulciuri, sterilitate la femei şi ridicarea imunitătii generale la actiunea agentilor externi.
Tincturile, bune împotriva tusei
Tinctura din muguri: 15 linguri muguri tocati mărunt se pun într-un borcan de sticlă, se adaugă 2 linguri răşină de brad şi 200 ml alcool 900 (nediluat); se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat timp de 10 zile. După strecurare se trece în sticlute brune şi se consumă câte 1 lingurită diluată în 50 ml apă, de 3-4 ori pe zi, într-o cură de 12 zile, cu efecte antiinfectioase şi antiinflamatoare în gastroenterite, vome şi alte afectiuni digestive.
Bune efecte au gargarismele zilnice, după diluare cu apă, precum şi masajele pe tâmple şi pe frunte în caz de migrene, ameteli şi vertij
Tinctura din cetină: 20 g ace proaspete tocate mărunt se pun în 200 ml alcool 700 şi se tin la macerat timp de 14 zile; se strecoară prin presare în tifon şi se trece în sticle brune din care se consumă câte 5-10 picături pe zi în putină apă, cu actiune contra tusei, cistitei şi uretitei.
Tinctura din răşină: 3-4 linguri răşină se macerează timp de 3-4 zile într-un borcan cu 200 ml alcool 800.
Alte retete din muguri şi cetină de brad
Infuzie din muguri: 2 linguri muguri se pun în 250 ml apă clocotită; se lasă să infuzeze 10-15 minute, se strecoară, se îndulceşte cu miere de albine şi se consumă câte 2-3 ceaiuri pe zi, după mesele principale, într-o cură de 3-4 săptămâni, având actiune în bolile pulmonare (gripă, răceală), boli nervoase, renale şi digestive. Cu infuzie din muguri se fac inhalatii timp de 5-10 minute pentru activarea circulatiei sângelui spre cap şi pentru redarea tonusului la tenurile obosite. După inhalatie se tine capul acoperit încă 30 minute şi se evită frigul sau curentul timp de 3 ore.
Răşina: 20-30 g pe zi se sug pentru tratarea faringitei şi amigdalitei.
Decoct din seminte de brad: se fierb 5 minute; se bea câte o cană la intervale de 3-5 ore pentru a combate septicemia. Se mai poate folosi sub formă de cataplasme, care se schimba la intervale de 3 ore în cursul zilei şi se tin toată noaptea.
Decoct din cetină: 1 kg ramuri tinere la brad se fierb timp de 10-15 minute în 3 litri apă; se toarnă în apa de baie, unde se stă 15-20 minute, având efecte favorabile în boli reumatismale, dureri articulare, artrită reumatoidă, întărirea sistemului nervos, oboseală fizică şi psihică, gripe, răceli, evitarea îmbolnăvirilor uşoare şi tonifierea generală a organismului. La femei cu scurgeri vaginale (leucoree) sunt indicate spălăturile cu decoct de cetină. Pentru tenul palid sunt eficiente inhalatiile cu decoct din cetină sau muguri (de 2 ori pe săptămână).
Unguentul de brad: se obtine din răşină, ceară de albine şi unt proaspăt; se încălzeşte pe baia de apă şi se amestecă până când se obtine o pastă omogenă, folosită în tratarea rănilor supurânde, negi, arsuri uşoare, eczeme infectate.
Fumigatiile: se realizează prin arderea cetinei şi răşinii pe jar sau în sobă asigurând dezinfectarea şi purificarea aerului în locuinte.
Umplerea pernelor: cetina tânără de brad se încarcă în pernele de dormit, având rol calmant şi de întărire a sistemului nervos, dând un somn liniştitor.
|
Cornel Bird 12/18/2019 |
Contact: |
|
|
