Opinii - Soarta președintelui american va fi decisă în arena politică
Punerea sub acuzare a unui președinte american, un subiect abordat recent cu generozitate de media, este în realitate un proces dificil și foarte rar. De la președenția lui Lincoln până în 2016, doar doi dintre președinții americani au fost puși sub acuzare în fața camerei inferioare a legislativului în SUA - Andrew Johnson (1868) și Bill Clinton (1998) - iar ambii au fost absolviți de senat.Sigur, alți președinți au fost amenințați fără succes. Un caz notoriu este cel al președintelui Nixon care a demisionat în 1974 din cauza scandalului Watergate evitând astfel procedura de acuzare. În2019, actualul președinte Donald Trump a devenit cel de-al treila candidat pus sub acuzare de către camera reprezentanților,la inițiativa democraților, iar dacă senatul va vota împotriva lui, cel de-al 45-lea președinte american va fi primul dat jos din funcție și ulterior judecat.
Procedura de punere sub acuzare, impeachment, este singura metodă prin care un înalt demnitar, inclusiv președintele, ar putea fi scos din funcție și judecat pentru ofense sau delicte grave.Procedura are două etape: audierea în camera reprezentanților iar dacă procedura este aprobata în cameră, se merge la senat unde are loc votul final decisiv pentru punerea sub acuzare. În ambele cazuri legate de Johnston si Clinton, senatul a respins decizia camerei.Capul de acuzare pentru un președinte este “înaltă trădare, corupție și alte delicte sau ofensegrave” - conform articolului 65 din Constituția federală. Însă referirea la delicte și crime înalte reprezintă o patformă ambiguă – în esență este ceea ce Alexander Hamilton definea drept violarea încrederii publice. Cu alte cuvinte, această este atunci când președintele acționeazăîn interes propriu pentru a-și salva pielea politicăerodândîncrederea poporului. Deși procedura legislativă foloseste cuvinte de genul justiție și proces public, în fapt procesul nu este decât un act politic. Rolul justiției intervine abia după decizia legislativului.
Factorul cel mai important înșansa procesului este voința politică. În cazurile Johnston și Clinton, voința politică a camerei legislative inferioarea fost invalidată de votul din senat. În 1868, succesorul lui Lincoln, Andrew Johnson unionist democrat cunoscut pentru atitudine rasistă a încercat să se opunăcongresului în efortul de a impune sancțiuni împotriva sudului. Astfel, a intrat în conflict deschis cu congresul american. Acuzat de abuz în putere, Johnson a fost pus sub acuzare the către camerăși ulterior salvat de către senat cu doar un vot, asta însă după ce șapte republicani au facut front comun cu democrații.În istoria mai recentă, în 1998, președintele democrat Bill Clinton a fost pus sub acuzare pentru mărturie mincinoasăși intervenție în mersul justiției încercand să ascundă detalii legate de relația extra maritală cu Monica Lewinsky. Clinton a fost la rîndul său salvat de către senat cu 10 voturi favorabile – și merită desigur mentionat, că senatul era la acea vreme majorar republican. Așadar, ambii președinți au fost achitați de senat și au rămas în funcție până la termen.
Soarta președintelui Donald Trump va fi decisă în arena politică. Speranța democraților care au inițiat procesul de punere sub acuzare este ca suporterii președintelui să întoarcă armele. Acuzat de abuz în funcție și intervenție în justiție într-un scenariu de tip quid pro quo cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelinsky, președintele Trump a fost propus pentru acuzare în septembrie 2019. Capul de acuzare este că i-ar fi cerut lui Zelinsky să investigheze pe fiul lui Biden - presupus a fi implicat în acte de corupție in Ucraina. Mai mult, președintele este acuzat că ar fi condiționat ajutorul militar acordat acestei țări in funcție de asta. Toate aceste informații au ajuns publice datorită unei scurgerii de informații de la un o sursă anonimă, posibil agent CIA.
În ceea ce-l priveste pe președintele Donald Trump șansele ca el să fie pus sub acuzare de către senat sunt nule dacă majoritatea republicană din senat îi rămâne loială. E adevărat că exită un precedent istoric – atunci când senatul majoritar republican l-a protejat pe democratul Bill Clinton – dar e dificil de prevazut sau de anticipat o trădare. Deși retorica politcă abuzează de limbajul punerii sub acuzare, realitatea politică arată că altel. Congresul totuși nu se grăbește să aplice acest precedent istoric.
.........................................................
Luiza Mureșeanu / Toronto dec 2019
|
Luiza Mureșeanu 12/13/2019 |
Contact: |
|
|
