Poem din scutece
„Talentu mi-a sărit în ochi!“ spune scriitorul Liviu Antonesei pe blogul său. „În cei 40 de ani cât am condus reviste, una din preocupările mele a fost să descopăr și să sprijin talente, mai ales tinere, dar nu exclusiv, am descoperit și autori care ieșeau din tinerețe.“
L-am cunoscut virtual în Sfânta zi de Moș Nicolae. Ziua când darurile merg din mână în mână, din ochi în ochi.
Este din Focșani. Are 17 ani. Clasa a X-a. Îl recomand cu căldură cititorilor Observatorului. Poezia lui, cu expresie dulce pe alocuri, vă este dedicată în preajma Sfintei Sărbători a Crăciunului, precum și cu ocazia Noului An. (Eli Gîlcescu)
Poem din scutece
Iubito
zugrăvesc în suflet pereții
cu toată paleta de culori
mă încarc cu sexualitatea universului
pentru o clipă sunt în brațele necunoscutului
în care acel copil interior urlă
vrea lapte
vrea să îi schimb scutecul
să îi alin grijile
în care aleargă semifabricat
după o lume inocentă, dură
dar ce nu vrea...
mă scufund în fântâna cu vise
în care mă îmbăt cu iluzia mirajului
eu nu mai sunt lângă tine spiritual
complet gol
îmi pipăi cu buzele și degetele
goliciunea din naștere
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
***
număr nopțile
obosite de atâta insomnie
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine
în cameră dau de corpul meu
hipnotizat alerg ca un nebun
către luminițele de la capătul tunelului
pe drum oasele mele devin un morman de frunze
mă îngrop singur într-un referat de iluzii
invoc spiritele
caria se naște, trăiește și moare
mâna din mine mă trezește
e ziuă, a trecut noaptea
prea repede
pe foi am înșirat doar goluri sigilate
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
Ardere
gunoaiele înnobilează
sufletul
mințile sunt bolnave
bisericile crapă
fără niciun Dumnezeu
demonii scormonesc Karma
plângem la icoane
ne frământăm...
preoții destramă tradițiile
ardem, ardem precum o lumânare
plină de îndoială
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
* * *
Mâine
dacă lacrimile o să fie scormonite
mâna de oase nu o să știe
sub pașii noștri
amprentele
într-un soi de tăceri
ne agităm în marea minciună de gloanțe
înconjurat de nebunia salcâmilor
frica se avântă în doruri
eu, tu sau noi suntem clipa
într-un ocean de libelule
ah, ce barbar e jocul divinităților
ne întâlnim naivi pe scara LUI
în sângele și vocea
vădit supărată
eu nu știu dacă mâine
va mai răsări din somn soarele
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
|
Alexandru-Eusebiu Ciobanu 12/7/2019 |
Contact: |
|
|
