Originile patriotismului și ale lui “ acasă”
În zbaterile și dezbaterile, din cursa spre fotoliul prezidenţial, am urmărit cât de implicaţi în Biserică sunt candidaţii/tele ( majoritatea covârșitoare creștin-ortodocși prin botez), cât de mult trăiesc viaţa Bisericii, câţi își fac un examen de conștiinţă raportat la Hristos, cu tot ce implică acest examen, măcar în Posturi. Niciunul, niciuna. Nu-l pun la socoteală pe actualul președinte, de altă confesiune, care, în primul mandat a învăţat să meargă pas cu pas, în al doilea își va da drumul la vorbă și în al treilea va înfăptui…
Părintele Iustin Pârvu vorbea despre apostazia poporului român. Alţii, în Occident, sunt departe, înaintea noastră. Noi venim din urmă…Aleșii sunt cei care conduc spre această apostazie…Poate unii și-or reveni. După cum se prezintă situaţia în devenire, roșie, albastră, galbenă sau de altă culoare, sunt slabe speranţe.
În deceniul care urmează, milenialii ( cei născuţi după 1980) ajung să conducă treburile cetăţii…Majoritatea sunt descreștinaţi, păgânizaţi.
Mileniala Andra Cioltan-Draghiciu, scriind despre finaliștii cursei prezidenţiale, spune, printre altele:
“Fac parte din generația celor numiți millennials, născută fiind în 1988 într-o familie din clasa de mijloc a societății românești. Am avut șansa de a merge la o școală în limba germană din Transilvania, de a urma liceul la care a învățat și profesat actualul președinte și de a studia apoi în străinătate, unde activez și acum. Ca mulți alții din generația mea, nu am pierdut niciodată legătura cu mediul de acolo, de acasă. E interesant cum în limba română „acasă” e un termen defectiv de plural – fapt care sugerează că în accepțiunea vorbitorilor acestei limbi nu pot exista mai multe locuri care să genereze sentimentul de acasă Din fericire, imaginarul meu e format pe fondul mai multor limbi, astfel încât pot exprima în limba engleză că mă simt acasă în mai multe locuri prin folosirea termenului home(s). (Nu trebuie să ne mire, deci, patriotismul exacerbat al unora care nu cunosc alte limbi și sunt astfel prizonierii limitelor impuse de un anumit idiom)”
Aici se impune o observaţie. Marea majoritate a celor peste 7 mrd. de locuitori pământeni, sunt “ prizonierii limitelor impuse de un anumit idiom” Prin urmare , pentru ei “ acasă” are sensurile cu care s-au încărcat din locul în care se vorbește acel idiom. Deci, fiecare om are sau ar trebui să aibă un “ acasă” originar, specific, inconfundabil, care contribuie la spectacolul lumii, la frumuseţea acestei lumi. Faptul că , folosind termenul englezesc “home(s)”, ne-am simţi “ acasă” oriunde ne-am duce, este o iluzie alimentată de faptul că , pe unde mergem, sunt ( sau sperăm să fie) și alţii/altele care vorbesc limba engleză. Ṣi dacă nu sunt? Nu suntem nicăieri?
Globalizarea, noua ordine seculară a lucrurilor, are în vedere omul nou, fără un “ acasă” personal, de care este legat organic, ci un cameleon care îmbracă, superficial, de fiecare dată un alt “ acasă”, al locului unde se află temporar, graţie limbii engleze. Se vor supăra englezii și alţii, dar îndrăznesc să spun că limba engleză joacă mai mult rolul ingrat de a-i uni pe toţi într-o iluzorie împărăţie lumească. La Cincizecime, Hristos n-a anulat limbile neamurilor și seminţiilor aflate la Ierusalim, ci i-a pus pe apostoli să vorbească în limbile acestora despre o altă limbă, o limbă comună tuturor, limba credinţei în Hristos, Mântuitorul lumii.
La sfârșitul istoriei, nu va exista decât un singur “ acasă”, acela de unde omul a căzut, Împărăţia Cerurilor, când Dumnezeu va fi totul, în toţi și în toate.
Ṣi încheie, mileniala Andra, astfel:
“Ambele conferințe de presă (pentru că în nici unul dintre cazuri nu se poate vorbi de dezbatere) au mers pe același făgaș: candidații au răspuns la ce le-a convenit cum le-a convenit. Iohannis mai elegant, dar într-un cadru dezamăgitor de controlat cu parteneri mult prea docili. Apogeul a fost atins atunci când președintele a refuzat să se adreseze jurnaliștilor care îl așteptau în afara sălii.
Din acest punct de vedere, Viorica Dăncilă s-a expus, a riscat, s-a încurcat și pentru asta merită un dram de respect. Nu are sens să batem monedă asupra faptului că nu înțelege de ce nu e feministă atunci când se victimizează sau asupra faptului că mentalitatea ei despre patriotism provine din ceaușism și ortodoxism: crede și nu cugeta, dar mai ales ce e românesc e sfânt și nu suportă critică. “(https://republica.ro/ca-istoric-o-felicit-pe-doamna-dancila-ca-a-reusit-sa-demonteze-un-mit-cu-care-ma-lupt-de-multa-vreme )
La nivel politic, în funcţie de interese de grup, la noi patriotismul a îmbrăcat diferite forme, diferite –isme: pașoptism, ţărănism, ceaușism…În epoca globalizării, nu mai este nevoie de niciun fel de patriotism. Trebuie combătute și eradicate toate, indiferent de idiom.
Fiecare “ acasă”, originar, specific, inconfundabil, este legat de un patriotism originar, specific, inconfundabil, la care are dreptul fiecare popor. Este o experienţă extraordinară, tonică, să te afli departe de casă, în prezenţa unui alt “ acasă”, și a unui alt patriotism.
Mentalitatea noastră despre patriotism (acolo unde mai există și cât mai există, aici și în România și în diaspora) nu provine din ceaușism și ortodoxism ( un termen peiorativ), ci din conștiinţa unităţii de neam,de limbă, de tradiţii, de teritoriu și de credinţă creștin-ortodoxă, de actori ai unei alte istorii, vechi de aproape două mii de ani, istorie care produce sfinţi, istoria Bisericii lui Hristos în lume.
Români sunt pretutindeni, dar doar o minoritate poartă acel “ acasă” și acel patriotism, care au la baza această conștiinţă.
Faţă de ultimul “ acasă” comun tuturor, indiferent de idiomul vorbit în această viaţa, toţi ne aflăm în diaspora.
|
Nicuşor Gliga 11/23/2019 |
Contact: |
|
|
