11 Noiembrie - O zi de amintire
În 11 noiembrie, vom sărbători Ziua Amintirii în Canada. Este o zi de pomenire observată în statele membre ale Commonwealth-ului de la sfârșitul Primului Război Mondial pentru a ne aduce aminte de membrii forțelor armate care au murit în război. Este, de asemenea, o amintire pentru toți canadienii de a nu uita sacrificiul curajos al soldaților canadieni care au luptat în războaie pentru a ne menţine ţara în siguranță. În fiecare an, Parlamentul are un fel de paradă sau eveniment de memorat această zi. În fiecare an, primul ministru (oricine ar fi) dă un discurs minunat. Se observă un moment de reculegere, apoi lunea devine o zi liberă de muncă și apoi ne întoarcem ca şi cum nimic nu s-a întâmplat la muncă.
Și totuși ... Veteranii din Canada sunt practic uitaţi. Într-o lume a internetului și a oamenilor care se plâng de cel mai mic lucru care nu merge bine, rareori auzi pe cineva care se plânge că drepturile veteranilor nu sunt respectate. Vorbim despre drepturile homosexualilor, drepturile femeilor, și nu spun că acestea nu sunt importante. Sunt. Trăim într-o țară în care toate drepturile ar trebui să fie respectate. Dar, întrucât ne deschidem în permanență către mai multe drepturi, ar trebui să ne concentrăm și la menținerea celor care au fost baza societății noastre.
Ca şi canadiană-română, îmi este rușine când văd cifrele. În 2018, unele statistici au spus: „numărul total de veterani care nu sunt fără adăpost în Canada poate fi estimat de la 3.000 până la 5.000 de persoane.” Există multe organizații non-profit care încearcă să ajute, dar între timp, propriul nostru guvern nu face din veterani o prioritate.
Gândiți-vă la alegerile federale recente. De câte ori ai auzit programe veterane menționate? Nu multe. Am ascultat toate dezbaterile federale, iar liderii noștri politici au avut mai multe șanse să acționeze ca copii și să urle insulte de la podium la podium, mai degrabă decât să sape în probleme reale.
În iulie 2019, guvernul federal a anunțat o finanțare guvernamentală pentru construirea unei case special pentru veteranii fără adăpost. Va dura 14 luni de construcție, ceea ce înseamnă o altă iarnă aspră petrecută la frig pentru cei care suferă deja. Un proiect minunat, sigur. Dar cât de mult se face pentru a opri vocile tari, ca şi a mea, și cât se face de fapt în beneficiul veteranilor? Pentru că eu, în special, nu înțeleg de ce durează 14 luni de construcție sau de ce chiar trebuie să construiască o casă specifică pentru veterani, mai degrabă decât să achiziționeze una dintre numeroasele care există déjŕ pe piață.
Şi în ciuda tuturor cercetărilor privind situațiile veteranilor, nimeni nu pune suficient accent pe motivul pentru care acești veterani ajung să fie fără adăpost. Problemele mentale sunt încă pline de stigmat și nu merită atenție, in mintea la mulţi. Mai bine să le ascundem sub covor. Eu nu pot. Din potrivă, am început să vorbesc de aceste probleme prin cărtile mele, precum seria mea cu lupii. A doua carte urmăreste caracterul lui Tristan, care e soldat şi sufera de traumă mentală. Aceste lucruri nu trebuie uitate, pentru că ignoranţa nu ajută pe nimeni. Veteranii noștri nu vor primi ajutorul de care au nevoie numai dacă guvernul abordează principalele probleme care provoacă probleme lor.
La fel s-ar putea spune și despre România, care nu are deloc o strategie națională de colectare a datelor privind persoanele fără adăpost! Cu toate acestea, un studiu realizat în 2004 plasează cifrele de lume fără adăpost între 14.000 la 15.000 de persoane (FEANTSA, 2012). Doar în București, erau aproximativ 6.000 de persoane fără adăpost, inclusiv 1.000 de copii. Acest lucru a fost acum 15 ani și nu există nici o modalitate de a diferenția câte dintre aceste suflete sărace sunt și veterani.
Așa cum ne amintim de eforturile soldaților din 11 noiembrie, să ne amintim și că pentru unii, lupta nu e terminată. Este o luptă constantă, care probabil le va costa viața în iarna friguroasă care se îndreaptă către noi.
|
Alexa Whitewwolf 11/11/2019 |
Contact: |
|
|
