Ideea de spațiul al sacralității în cartea „România, Catedrala din Carpați”
Să vă spun câteva cuvinte despre scriitorul Ion Nălbitoru. S-a născut în annul 1956 în localitatea Bălcești, județul Vâlcea. Copilăria și școala generală le-a petrecut în localitatea Zătreni, județul Vâlcea.
A urmat Institutul de Construcții București, Facultatea de Hidrotehnică. Este inginer hidrotehnic și scriitor: romancier, poet, dramaturg, epigramist, memorialist. Este membru fondator al Forumului Cultural Brezoi din 2009, membru al L.S.R, Filiala Vâlcea, din 2010 și membru al Societății Culturale Anton Pann din 2010 .
A publicat în diferite reviste și ziare: cronici literare, poezii, parodii, fabule, pamflete, schițe, articole și reportaje turistice. De asemenea are foarte multe publicații în volume: romane foarte bine cotate, teatru și reportaje turistice.
Dintre romane menționăm: Cascada tinereții, Fântâna Sângeroasă, Comoara blestemată, Urmașul lui Dracula, Reporteri fără frontiere, Departe de țară. Despre Ion Nălbitoru se vor putea spune și mai multe, atât sub raportul biografiei, cât și al operei.
De acesată dată mă voi referi la volumul „ROMANIA, THE CATHEDRAL OF THE CARPATHIANS” (România, Catedrala din Carpați), cu o structură bilingvă, englezo-română, și care cuprinde reportaje turistice ale zonelor din România. Această carte este deopotrivă o carte istorică, o carte geografică, dar și o carte spirituală.
Știm că fiecare dintre noi purtăm amprenta spațiului în care ne naștem și ducem cu noi povestea locului din care venim. În subconștient ne vom dori întotdeauna întoarcerea în spațiul din care provenim.
Ei bine, cred că ideea de spațiu geografic, în cazul de față, devine sinonimă cu ideea de spațiul al sacralității. Mircea Eliade considera că întoarcerea la sacru este singura noastră cale de salvare din socialul aberant. În sens larg, întoarcerea la identitatea națională, la spiritualitate, reprezintă singura șansă a noastră, a poporului român de supraviețuire într-o eră a globalizării.
Cartea aceasta poate fi și un document al ideii de patriotism. De ce? Atunci când ne referim la titlul acesta „România, Catedrala din Carpați”, nu ne face decât să gândim într-un sens istoric.
Rolul poporului român în contextul balcanic.
Cred că ceea ce ne-a identificat pe noi ca popor față de celelalte a fost tocmai această unitate prin religie creștin ortodoxă și conservarea specificului spiritual prin port, obiceiuri, limbă și cultură. Cum știm, am fost de-a lungul istoriei în conflict cu multe popoare, am stat în calea invaziilor și ne-am apărat foarte bine prin credință, unitate lingvistică și unitate culturală.
Dincolo de lucrurile acestea vreau să precizez un lucru și anume că Ion Nălbitoru știe foarte bine că România este unică în acest spațiu areal balcanic prin modul eficient de a-și păstra valorile și-n același timp pentru ca să se sincronizeze cu Europa prin decizii și atitudine, fără însă a uita de ceea ce înseamnă istorie spre cult și spun eu, glorie a poporului.
Fiecare spațiu, fiecare zonă descrisă sub o terminologie adesea științifică, și aici mă refer la metoda de investigare a zonei, se ascunde în sufletul scriitoricesc al autorului. Deci, dincolo de acest studiu realizat cu mintea inginerului Ion Nălbitoru, se află simțământul scriitorului, al artistului Ion Nălbitoru.
Ei bine, această simbioză a tehnicii cărții îl singularizează în această zonă a turismului scris prin datele riguroase, precizia istorică, calculul geografic, pe scurt obiectivitatea discursului spre științificitatea cărții. Însă elementul care îl individualizează pe Ion Nălbitoru este modul în care abordează relația monumentelor României pe palierul complexului european. Adică știe ce rol definește fiecare spațiu al României și ce anume trebuie să sublinieze în carte.
Dincolo de cercetare științifică are și prezentarea unor datini, obiceiuri, trece printr-o scurtă istorie, denumirea locurilor și în același timp știe să reliefeze punctele care definesc poporul român, puncte care sunt momente de vârf ale cărții. Vorbește despre datini ale diferitelor locuri, despre obiceiuri și știe cum să îmbogățească acest conținut științific prin valențe spirituale.
O bună parte a paginilor insistă pe supremația ideii de religiozitate în spațiul românesc. Manifestarea religiosului este observabil la nivel arhitectural prin diversitatea și multitudinea edificiilor închinate lui Dumnezeu, biserici, altare. Ei bine, toate lucrurile astea fac din România un spațiu al sacrului și că manifestarea sacrului întemeiază ontologic lumea. Cred că România defineşte un popor, dar și un loc binecuvântat. Ne identificăm, supraviețuim și luptăm prin această manifestare a religiosului.
Titlul cărții „România, Catedrala din Carpați” din punct de vedere semantic traduce raportul de sinonimie dintre România și Catedrală. În subsidiarul metaforei este evidentă legătura, țara noastră fiind văzută ca un lăcaș de cult.
Bineînțeles că-i văd și subiectivismul atunci când face referire la zona Zătreniului, însă îl încadrează bine în paginile cărții, depăşind stilul publicistic pur. Aici se apropie de zona beletristicii prin ultimul capitol dedicat Zătreniului.
Cred că Ion Nălbitoru este acea personalitate cu deschidere artistică care știe să soluționeze în mod științific ingineresc lucrurile care ajută la dezvoltarea imaginii României în contextul european, dar și în contextul universal. De asemenea, noi avem nevoie de promovarea valorilor, să ne promovăm pe noi înșine, fără să trecem de bariera firescului, să emoționăm, dar bazându-ne pe un adevăr istoric. Ion Nălbitoru a reușit să facă asta.
Prof. Dr. Mihaela I. Rădulescu
Președinte al Societății Culturale Anton Pann
|
Mihaela I. Rădulescu 10/23/2019 |
Contact: |
|
|
