Catrene coraligene
Aplaudaci falși
Ar emite-un oarecare
Noi principii, de valoare.
Vorba lui din debara
Nu face nici o para.
Curaj și calofilie
Se agită lumea-n jur
C-ar vorbi frumos și dur.
Vorba lui e de paradă,
Iar curajul – de bravadă.
Mulți eroi după război
Mulți se laudă și zbiară
C-au trecut prin foc și pară.
Dar de ce, se miră natul,
Nu li-i dogorât bușlatul?
„Eliberatorul”
Când rostea „eliberare”,
Ochii i-notau în soare.
Îi spui c-a fost rapt de țară,
El se face foc și pară.
Asistatul social
Sprijinul de la pretură
I-a picat ca para-n gură.
Asistența primăriei –
Binele Sântămăriei.
Să te ții, doamnă primar!
Îi scot primăriței ochii
Că nu-i zare-n sat de cióchii.
Am să-i scot și cu cupola,
Căci tot ea și-a dat parola.
Portret psihic
Este-un om dintr-o bucată,
Are stofă, știe carte,
Are-o viață-adânc brăzdată,
Doar că e cam intr-o parte.
După muncă și răsplată
Să te miri,-având să poarte
Întreg grosul greului,
Că-și lua, când făcea parte,
Sie partea leului?
Leoaică nesătulă, boala
Îi punea mereu zăbala,
O ținea în frâu, felida.
Azi surâde, hâdă, boala:
Asul a pierdut partida.
Un fir de nisip
Nimeni nu-nșiră pe ață
Câți pași drepți îi faci în viață.
Unul l-ai făcut greșit
Și te-au scos din circuit.
Înaintașii noștri
Am călcat pe pașii lor,
Sfințind sfânta faptelor.
Viitorii – sacri – monștri
Vor urma – câți? – pașii noștri?
Din rău în mai rău
Cât stam cu dinții la stele
Vai de víntrițele mele.
De când stau cu ei la Lună,
Cică,-ar fi în pasă bună.
La alimentară
Paste cer. Pentru părinți.
Vânzătoru-mi dă … de dinți.
- Paste moi. Și nici fierbinți.
Ei demult nu mai au dinți.
Schimbare de macaz
Cât căra grâu-n sarai,
Se-ntărise ca un pai,
Iar de când trage la ramă,
S-a făcut, bietul, pastramă.
Nu mai șade ca pe ace
Nu sta locului-n trecut
Cât un câine pe șezut,
Iar acum, când se destramă,
Boala-l ține la pastramă.
Nu vorbeau aceeași limbă,
Nici țineau aceiași sfinți
Sport la muncă până ieri:
Alerga după muieri.
Nu-l mai captivează sportul:
I-a dat șefa pașaportul.
Bulibașa pașă
Când și-l vezi pe bulibașă
Se comportă ca un pașă:
Nu tu grabă, nu frământ,
Ceilalți să se deie-n vânt.
Fără ghinion
Uneori îl paște gândul
C-ar putea să pască vântul.
N-a tras niciodată cartea
C-ar putea să-l pască moartea.
Băiatul din flori
Moș Irofte-l toacă bine:
-Cui dracu i-i semăna?
N-am păscut porcii cu tine,
I-am păscut cu mâne-ta!
Ducerea în ispită
Hai, mândruțo, la bulboacă,
Unde nici popa nu toacă,
Să dăm frâu chemărilor
În zburdarea ielelor.
Cercul vieții
O dată-n viață te naști,
O dată pe an e Paști,
O dată-n viață te-nsori
Și o dată-n viață mori.
Ce noroc pe capul lui!
Ce noroc de măgădău
C-a murit în patul său!
De murea-n al alteia,
Cine dracu-l îngropa?
Lauda de sine…
Cică-ar fi mare și tare
Și abil nevoie mare.
Știu eu patarama lui:
Mai stângaci decât un pui.
File de destin
Cum zburau buieștrii lui
Înspre ceruri, velele!
Azi, copil al nimănui,
Numără pavelele.
Păcatul capital și păcatul ordinar
Erau boboci din măr când au mușcat
Și au căzut aievea în păcat.
Azi, ninși de ani, păcatul evocându-l,
Ei iarăși cad, dar cad … numai cu gândul.
Întrebare legitimă
Atât de cúlpeși, zice-o lume-ntreagă,
Părinții noștri,-ai voștri,-ai tuturor,
Că tragem mii de ani păcatul lor?
Dar pe-ale noastre cine-o să le tragă?
Ascultând „Șeherezada”
De câte nopți ți-ascult tot „of”-ul, „ah”-ul ?
Povestea, însă, nu s-a terminat.
Nici tu nu știi ce-a fost cu șahinșahul,
Nici eu – cum cad cu tine în păcat.
Dumnezeu și Sfântul Petru la Judecata de Apoi
Stăpânul, trist, la Marele Triaj:
- De unde-un om păcate-atâtea-adună?
-Dar, Doamne, nu știai că, la partaj,
Se ține cont de-averea lor comună?
Spălarea păcatelor
Au intrat cu toatele
Să-și spele păcatele.
Nu le-ajunge-o mare
Una cât le are.
Protest de stradă
Gloata umple bulevardul:
- Să ne-ntoarcă miliardul!
De pe margini un ateu:
- Nu-i păcat de Dumnezeu?!
Expediate pe 22.10.2019
|
Nicolae Matcas 10/22/2019 |
Contact: |
|
|
