Democratia în Canada: Alegerile si Votarea.
Primele alegeri federale ale Canadei nu prea au fost democratice.
Votarea in 1867 era admisa numai la clasele superioare, bărbati, iar cei alesi erau din Marea Britanie.
Nu exista vot secret si nici lege care să controleze contributiile pentru campanii.
Cei care erau eligibili să voteze puteau să nu fi văzut pe sau auzit de liderii partidelor (nu erau dezbateri radio-difuzate sau televizate) și nu existau sondaje de opi-nie care să le spună ce părere există pe tot teritoriul țării despre partidul lor preferat. Rezultatele alegerilor nu erau cunoscute câteva zile, iar ziarele nu dădeau istoria lor completă decât după ce ele se terminau.
Evolutia democratiei canadiene s-a facut treptat. Actul “Dominion Elections Act” din 1874 a introdus votul secret. Dreptul la vot a [nceput sa fie dat și femeilor și altora [n timpul primului razboi mondial.
Pozitia de “Chief Electoral Officer”, o persoana cu sarcina de a urmari procesul si legalitatea ale-gerilor, a fost creată abia [n 1920. Vârsta legala de votare a fost diminuată de la 21 la 18 ani [n 1970.
“The National Register of Electors” (lista alegatorilor permanenti) a fost creata in 1997.
Subsdiarele in bani pentru partidele politice pe baza procentajului votului popular au fost [nființate [n 2003. Si interzicerile de donații ale corporațiilor și uniunilor campaniilor politice au fost introduse [n 2007.
Astăzi, alegerile [n Canada sunt evenimente masive. Există peste 65.000 locuri de votare răspândite pe teritoriul țării [n școli, biserici și săli, iar “Elections Canada” angajează peste 190.000 lucrători temporari pentru perioada normală de 36 de zile a campaniei federale.
{n timpul alegerilor, munca guvernului este [ncetinită și nu se iau decizii politice majore. Canadienii, care de obicei nu prea dau atenție politicii, [ncep să se familiarizeze cu problemele zilei. Sondajele de opinie și mass media națională și locală devin jucători esențiali [n peisajul politic.
Alegătorii depun buletinele de vot la secțiunile de votare deschise 12 ore consecutive [n ziua votării, sau [n avans sau, [n unele cazuri, prin votare specială prin poștă. Secțiuni mobile de votare sunt folosite pentru a permite celor internați [n diverse instituții să participe la procesul electoral.
Dezbaterile șefilor politici sunt televizate și stațiile de radio și televiziune alocă partidelor politice timp pentru campanile electorale, gratuit sau contra plată.
{n ciuda tuturor schimbărilor din 1867, esența abor-dării alegerilor [n Canada: “ the first-past-the-post system” (cel votat [l [nlocuiește pe cel trecut), a rămas același. {n alegerile federale, candidatul dintr-una din cele 308 circumscripții (“constituencies”) care primește cele mai multe voturi, indiferent dacă el sau ea captează o majoritate totală de voturi, câștigă locul [n Camera Comunelor (“House of Commons”). Ca rezultat, partidele care formează majoritatea guvernelor [n Canada adesea primesc mult mai puțin decât 50% din votul popular.
Cel mai bătător la ochi exemplu de imperfecțiune a sistemului a ieșit la iveală [n 1993 când Partidul Progresist Conservator a câștigat 18 procente din votul popular, dar numai două din cele 295 locuri din Camera Comunelor (“House of Commons”), [n timp ce Blocul Quebecois cu 13.5% din voturi a adus partidului 54 de locuri. Voturile Blocului au fost concentrate [n Quebec; voturile Conservatorilor au fost răspândite pe tot teritoriul Canadei.
Cu asemenea rezultate nu e de mirare că cetățenii Canadieni nu sunt de accord cu funcționarea sistemului “the first-past-the-post system”. Unii argumentează că reprezentarea prin populație, -un partid care câștigă 15% din votul popular să primească 15% din lucurile [n “House of Commons”- ar reprezenta mai bine voința țării. Alții răspund că “rep by pop” (reprezentarea prin popularitate) ar duce la nesfârșit la guverne minoritare legate de cererile imediate ale unor grupări cu interese speciale, guverne incapabile să dezvolte o politică de lungă-durată care să promoveze prioritățile naționale.
In ciuda intensității acestei dezbateri și a dezbateri-lor politice [n general, prezența la vot a alegătorilor este [n declin [n ultimele două decenii. Până in anii 1990, 75% din cei de pe listele de votare depuneau buletinele de vot. {n 2004 numai 61% au votat, iar [n 2006, sub 65%. Prezentarea la vot a tinerilor s-a [nrăutățit semnificativ, fiind in medie mai puțin de 40% in alegerile recente. Mulți analiști politici se tem că un declin care ar continua ar eroda legitimitatea democrației canadiene.
Unii canadieni argumentează că solutia ar fi votarea obligatorie, ca in Australia. Altii spun că, fortand poporul să voteze, s-ar mări numărul de canadieni neinformați care iau decizii serioase asupra viitorului țării. Ei doresc o imbunătățire a educației publi-cului și mulți sugerează votarea “online” ca modalitate de a mari participarea.
Deși canadienii sunt adeseori critici la adresa sistemului lor electoral, acesta rămane unul din cele mai bune pe plan international.
Din 1980, “Elections Canada” a sfătuit peste 100 de tări asupra guvernării democratice, iar frauda electorală in Canada este extrem de rară.
|
de Adam Chapnick 10/18/2019 |
Contact: |
|
|
