UNIREA BASARABIEI CU PATRIA MAMĂ
Istoria fiecărui popor consemnează momentele principale ale apariției, dezvoltării și realizării sale. Dacă ar fi să căutăm un an providențial pentru noi, românii, apoi fără îndoială acesta este 1918, realizarea României Mari, sub înțeleapta domnie a Regelui Ferdinand. Îceputul l-a făcut Basarabia, străvechiul pământ românesc dintre Prut, Nistru, Dunare și Mare, care s-a unit cu România la 27 Martie 1918, deci acum 87 de ani.
Basarabia a făcut parte de la început din statul moldovean creat în 1359, având granița răsăriteană pe Nistru. O știau rușii și o recunoșteau prin tratatele țarilor cu Domnii moldoveni Gheorghe Ștefan (1653-1668) sau cu Dimitrie Cantemir (1710-1711), dar nu le vor respecta - cum vom vedea mai târziu; o știau turcii, care o numeau Bogdania căci aici oprise Marele Ștefan pe otomani în înaintarea lor spre inima Europei, cronicarii lor recunoscând că abia în 1486 au cucerit de la Ștefan cel Mare cetățile-cheie Chilia și Cetatea Albă și, mai târziu, în 1539, și Tighina; o știau europenii, căci fără români la porțile Europei alta ar fi fost soarta vechiului continent.
Așadar, drepturile românilor asupra Basarabiei, Bucovinei de nord, a Ținutului Herței sunt străvechi, iar temeiurile reântregirii din 1918 sunt bazate pe dreptul istoric, etnic și pe consensul populației locale, și totuși, în ciuda tuturor evidențelor, rușii au încălcat în trei rânduri dreptul internațional și tratatele semnate de ei.
O primă răpire a Basarabiei are loc în 1812, la terminarea războiului ruso-turc din 1806, prin pacea de la București din 1812. Turcia, învinsă a cedat Rusiei lui Alexandru I un teritoriu care nu i-a aparținut niciodată - Basarabia. Rușinat, acesta din urmă a declarat Apusului că a anexat "nu o parte a Moldovei, ci un teritoriu numit Basarabia" (G. Popa-Lisseanu). Noul țar, Nicolae I, ridică, în 1828, dreptul de autonomie al provinciei și începe rusificarea; limba română este scoasă din administrație, principalele instituții lovite fiind școala și biserica.
Urmare a războiului Crimeii din 1853, rușii sunt învinși de coaliția Anglia, Franta, Turcia, Sardinia și Austria și prin tratatul de la Paris din 1856, sunt nevoiți să retrocedeze Moldovei cele trei judete de la gurile Dunării - Ismail, Bolgrad și Cahul, ca și Delta Dunării.
A doua răpire a Basarabiei are loc în 1878, în urma războiului ruso-turc din 1877, câștigat de Rusia numai datorită eroismului armatei române condusă de Principele Carol, care s-a acoperit de glorie sub zidurile Plevnei, ca și la Rahova sau Smârdan. Pacea de la San Stefano, ratificată de Congresul de la Berlin din 1878, consfințea independența de stat a României proclamată la București la 10 Mai 1877 - dar, paradoxal, pierdeam din nou sudul Basarabiei, cele trei judete flind reâncorporate Rusiei.
Rezistența romanilor basarabeni în fața cotropitorilor, dorința lor de libertate, precum și speranța în unirea cu Romania l-au determinat pe fostul ministrude război rus, generalul Kuropatkin, să scrie în 1910 : "Poporul român din Basarabia, anexat acum o suta de ani (1812 - n.n.), trăiește încă și astăzi separat, ca și când ar fi în afara populației ruse. în viitor, fie pe cale pașnică, fie în urma unui război, unitatea poporului român este inevitabilă".
După prăbușirea țarismului în 1917, puterea rusească a început să se clatine și în Basarabia, apărând - ca în toate provinciile nerusești anexate cu forța - tendințe autonomiste, apoi separatiste.
La 3 Martie 1917 ia ființa la Chișinău Partidul Național Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu, care prevedea crearea unei diete provinciale numită Sfatul Țării, format din 86 moldoveni și 36 reprezentanți ai altor naționalități. Prima reuniune a avut loc la 21 Noiembrie 1917, fiind ales ca președinte Ion Inculeț, ca vicepreședinte Pan Halipa, iar ca secretar Ion Buzdugan. La 2 Decembrie 1917, Sfatul Țării proclamă oficial "Republica Democrată Moldovenească".
Rușii cerură germanilor armistițiu - Românii părăsiți și trădați de ruși, care se bolșevizaseră - cerură și ei armistițiu, semnat la 9 Decembrie 1917, după care rușii, retrăgându-se, au dus și mai multe lupte cu românii în retragerea lor, rușii au început să ucidă pe fruntașii românilor basarabeni; și să impună organizații comuniste în Basarabia.
Sfatul Țării, care nu dispunea de o armată proprie, cere guvernului român de la Iași, la 22 Decembrie 1918, să trimită trupe, în Basarabia pentru a restabili ordinea. La 10 Ianuarie 1918, trupele române, conduse de generalul Brosteanu, trec Prutul și, cu nenumărate jertfe, restabilesc ordinea, eliberând la 9-16 Ianuarie 1918 Chișinăul și, în câteva zile, întreaga provincie.
La 24 Ianuarle 1918, Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești, rupând legăturile cu Rusia.- Dar Ucraina ridica pretenții teritoriale, basarabenii intensificând eforturile de unire cu România prin moțiuni de unire votate de diferite județe (Soroca, Bălți).
Guvernul român, condus de A. Marghiloman, și reprezentanții Sfatului Țării au dus tratative de unire care s-au concretizat în reuniunea Sfatului Țării din 15 Martie 1918, când Blocul Moldovenesc a hotărât unirea, în ciuda nehotărârii fracțiunii "țărănești". Prof. C. Stere, trimis de guvernul român la Chișinău, a asigurat că eventuala unire nu va aduce prejudicii Basarabiei.
S-a ajuns la istorica, zi de 27 Martie 1918, când Sfatul Țării a votat unirea cu Țara. Era prezent primul-ministru român, Marghiloman, care a citit declarația guvernului său privind autonomia Basarabiei. Prof. C. Stere a fost cooptat în Sfatul Țării. Ion Buzdugan a dat citire declarației Blocului Moldovenesc, iar T. Barca celei a fracțiunii țărănești, raliată și ea ideii unirii. Delegatul polonezilor a votat favorabil, dar delegatul ucrainienilor, germanilor, bulgarilor și găgăuzilor s-au abținut de la vot.
Pentru unirea cu România au votat favorabil 86 delegați, 3 contra, 36 s-au abținut, iar 13 au lipsit. Proclamația Sfatului Țării glăsuia:
"Republica Democrată Moldovenească Basarabia, în hotarele ei dintre Prut și Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptulul de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-si hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România" (I. Nistor, "Istoria Basarabiei", București 1991).
Proclamația mai afirmă respectarea drepturilor rninorităților, a votului universal egal, direct și secret, a libertății personale, a tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și a tuturor libertăților obștești, care vor fl garantate de noua Constituție (din 1923 - n.n.).
A.Marghiloman a declarat oficial : "În numele poporului român și al Regelui României, cu adâncă emoție și falnică mândrie, iau act de hotărârea cvasi-unanistă a Sfatului Țării și, la rândul meu, declar că de azi înainte Basarabia este pe veci unită cu România".
Regele Ferdinand telegrafia: "Un vis frumos s'a înfăptuit. Din suflet mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restriște, ca o mângâiere, să văd - după o sută de ani - pe frații noștri basaerabeni revenind la Patria Mamă"
Actul Unirii a fost promulgat de Regele Ferdinand și publicat în Monitorul Oficial din10 Aprilie 1918. Deputații Ion Inculeț și Daniil Ciucureanu au intrat în Consiliul de Miniștri al României, iar C. Stere a devenit președintele Sfatului Țării de la Chișinău. Cele două comisii - agrară și constituțională - au lucrat efectiv, și în toamnă s-a votat reforma agrară, având ca autor pe Anton Crihan, ultimul supraviețuitor al Actului Unirii din 1918, decedat de curand în S. U. A. și înmormântat în Basarabia.
Unirea Basarabiei a fost recunoscută prin Tratatul de la Paris din 28 Octombrie 1918, semnat de Anglia, Franța, Italia, Japonia și România.
Acest important moment istoric a adus restabilirea limbii și culturii romanești în administrație, justiție, viața socială, religie și școală, Basarabia dând personalități ca A. Russo, B. P. Hașdeu, C. Stamati, preotul Alexe Mateevici - autorul poeziei "Limba noastră"' -, Pan Halipa, Ion Buzdugan sau Mitropolitul Gurie Grosu.
Pe plan bisericesc, în 1923 s-au înființat Episcopiile de Cetatea Albă, condusă de Episcopul Nectarie Cotlarciuc, și cea a Hotinului, condusă de Episcopul Visarion Puiu, viitorul Mitropolit al Bucovinei. După ridicarea Bisericii Române la rang de Patriarhie (4 Februarie 1925), în 1927 s-a înființat Mitropolia Basarabiei cu Arhiepiscopia Chișinăului și Episcopia Cetatea Albă, mitropolit fiind ales Gurie Grosu, care păstorea din 1920 la Chisinau.
A treia răpire a Basarabiei de către ruși s-a produs la 28 Iunie 1940, urmare a pactului secret Ribbentrop-Molotov din 1939. Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței sunt ocupate samavolnic de ruși; în câteva zile s-a produs retragerea, urmată de umilințe și asasinate.
La 22 Iulie 1941, urmând ordinul generalului Antonescu: "Soldați, Vă ordon, treceți Prutul!", armatele române eliberează Basarabia și nordul Bucovinei, dar numai pentru trei ani, căci la 23 August 1944 rușii ocupă Basarabia pentru a patra oară, care, sperăm să fie și ultima din istorie!
Timp de o jumătate de secol rușii au încercat să distrugă spiritualitatea românească a fraților basarabeni prin interzicerea grafiei latine, deportarea populaței locale, închiderea bisericilor, teroare, asasinate.
Anul 1989 a însemnat căderea comunismului sovietic. La 20 Mai s-a înfiițat Frontul Democratic, având ca organ ziarul "Desteptarea". La 27 August 1989 s-a ținut cea dintâi Mare Adunare Națională care a marcat procesul de eliberare națională, la 30 August 1989 limba a devenit limba națională, iar alfabetul latin a luat locul celui chrilic.
La 6 Mai 1990 s-a realizat primul "pod de flori" peste Prut, peste 1,5 milioane de moldoveni trecându-l dintr'o parte într-alta. La 23 Iunie 1990 s-a adoptat declarația privind suveranitatea țării. Frontul Popular și-a ținut al doilea congres în Iunie 1990, iar la 27 August 1990 s-a sfințit statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău de Ierarhi și preoți de pe ambele maluri ale Prutului.
La 16 Decembrie 1990 s-a adoptat proclamația celei de-a doua Mari Adunări Naționale privind independența Basarabiei, ilegalitatea pactului din 1939 și reintegrarea bisericească națională.
La 27 August 1991, Parlamentul basarabean a votat independența țării, iar la 2 Martie 1992 Republica Moldova a fost primită oficial la ONU. În sfârșit, la 21 Decembrie 1992, Biserica Ortodoxă Română a reactivat și reintegrat canonic Mitropolia Basarabiei în sânul ei.
Recent, Adunarea Națională a Alegătorilor din R. Moldova a dat o Proclamație în care critică politica guvernului comunist instalat la 25 februarie 2001, la Chișinău, acuzandu-l că: a suprimat independența judecatorească, a intensificat procesul de rusificare a minorităților naționale și a majorității românești; a distrus autonomia puterii locale; a modificat frontierele statului și a înstrăinat parți ale teritoriului național; a supus mii de cetățeni la persecuții religioase, a blocat relațiile cu instituțiile internaționale financiare; a lansat o campanie de hărțuire a investitorilor străini; a aprofundat sărăcia; a început un proces de desființare a autonomiei universitare; a deteriorat relațiile cu România și cu Ucraina; a suprimat opoziția democratică; a protejat corupția; a operat represiuni politice. (Lumea liberă, 1 martie 2002).
După 60 de zile de protest în centrul Chișinăului și în alte orașe, încă se cere demisia Guvernului, care a renunțat tactic la ministrul învățământului și la măsurile de introducere obligatorie a limbii ruse, sperând astfel să-i întoarcă pe liceeni și pe studenți la cursuri.
Iată contextul în care aniversăm astăzi Unirea Basarabiei cu Țara!
La împlinirea a 87 de ani de la unirea Basarabiei cu Țara, să ne reamintim cuvintele poetului basarabean contemporan Grigore Vieru: "Cine are o limbă, are o credință; cine are o credință, are o biserică; cine are o biserică, are o țară!".
|
Pr prof dr Cezar Vasiliu - Univ. Sherbrooke - Canada 3/12/2005 |
Contact: |
|
|
