Mapamond : Între dezastrul iminent și politicile salvatoare
Canibalismul propus ca soluție în lupta cu înclălzirea globală
Polemica mondială generată de modificările dramatice de climă prin încălzirea globală încinge, atât la propriu cât și la figurat, spiritul lumii.
Pornind de la rapoarte de mediu generate de ONU, media bombardează mentalul colectiv cu imagini apocaliptice anunțând zeci de zile de căldură letală pe an, ecosisteme prăbuşite, miliarde de oameni strămutați. Într-un asemenea scenariu, multe ecosisteme, inclusiv cele din zona arctică, pădurea amazoniană tropicală şi recifurile de corali s-ar prăbuşi.
De-a lungul Africii de vest, Americii de Sud tropicale, în Orientul Mijlociu şi în Asia de sud-est ar fi mai mult de o sută de zile pe an de căldură mortală. Producţia de alimente ar fi şi ea afectată din cauza scăderii catastrofale a populaţiilor de insecte, căldură prea puternică pentru ca oamenii să supravieţuiască în mai multe regiuni cheie ale producţiei de alimente, precum şi din cauza deficitului cronic de apă potabilă.
Acestea nu sunt scence din filme de groaza, ci doar scenarii considerate probabile care vor devasta societăţi până în 2040, dacă nu se vor lua măsuri rapide şi concrete pentru a opri, ori estompa încălzirea globală.
În acest context, deși cearta cu privire la cauza fenomenului (mâna omului vs. evoluția naturală) continuă să fie cap de afiș, numărul celor care insistă să nege însăși existența încălzirii globale ca fenomen este puternic estompat de marșuri și dezbateri politice. Pe acest fundal incendiar, nu este de mirare că adesea soluțiile – atat cele declarat științifice cât și politicile de mediu – vin cu o doză mare de apocalism.
Abordarea este pe cât de nefericită, pe atât de păguboasă pentru că deturnează o posibilă abordare realistă și girează teorii stiințifice suspecte prin imoralitatea lor. Una dintre acestea, în particular, aduce un element de șoc.
Recent, la una dintre conferințele de mediu din Stockholm, economistul suedez Magnus Soderlund a sugerat ca solutie posibilă consumul cărnii umane, ca alternativă la consumul de produs animal.
Sigur, el făcea referire la folosirea celor decedați, cu alte cuvinte în loc să își îngroape morții, oamenii are face bine să-i mănînce. Mai ales că, ne spune tot el, este o soluție chiar mai eficientă decît folosirea insectelor. Abordarea lui a avut parte de o viață scurtă și controversată în mediile de informare – de la atacuri subite generate de indignare, la reacții de genul…nu e chiar așa, sau nu a spus chiar asta.
Din păcate, Soderlund a spus însă fără echivoc acest lucru și chiar dacă ideea lui este considerată drept una excentrică, nefiind luată în serios, lansarea ipotezei arată cât de polarizată este gândirea contemporană. Simplul fapt că o formă de canibalism este propusă ca soluție de salvare a umanității este prin excelență un paradox, cu alte cuvinte: ca să salvezi umanitatea, trebuie să mănânci oamenii.
Asistăm la acest fenomen masiv de polarizare la nivelul ideilor contemporane iar exemplul legat de criza de mediu, desi nu este singurul, este edificator.
Pornind de la o preocupare reală – criza de mediu, în acest caz – și folosind abordări ideologice extreme, umanitatea este prinsă într-un cerc vicios în care folosirea emoțiilor colective este resursa principală a luptei de idei.
În acest mod, nu numai că posibilitatea găsirii unei soluții este ucisă în fașă, dar abordările sunt profund radicale, prin urmare șansa găsirii unei soluții este nulă.
......................
Toronrto / oct 2019
Luiza Mureșeanu
|
Luiza Mureșeanu 10/16/2019 |
Contact: |
|
|
