Murmurul toamnei
Murmură-n taină-nserarea ca muză.
Şi picuri de rouă scriu necurmat,
Versuri de toamnă pe fiece frunză,
Pe buzele iernii ce-i venită în prag.
Lacrima-n gene suspină în vreme.
Şi poate-i mai bine să plec şi să uit…
Lumea nu are nici pic de iubire.
Ea conjugă iubirea la timpul trecut.
Ia-mă de mână, iubite, şi spune-mi,
Cuvinte eterne cu rost şi cu tâlc
Ochii tăi mari mereu să mă cheme
În liniştea dragostei să te ascult.
Nici nu mai ştiu de e toamnă târzie
Sau de dat îmi mai e să mă iubeşti,
Destinul îmi cere întruna iubire
Iar mâna mea scrie versuri cereşti.
|
Maria Glodici 10/4/2019 |
Contact: |
|
|
