Concertele formatiei Phoenix in Canada
Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. Membrii formaţiei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului.
Traseul stilistic al formaţiei a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic şi de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv.
În prima jumătate a lunii octombrie 2019, formaţia susţine un mini-turneu în Canada, în patru mari oraşe: Toronto (5), Montréal (6), Calgary (11) şi Vancouver (12),] iar apoi se întoarce în România pentru a demara un nou turneu, „Fie să renască”, ce cuprinde 12 oraşe.
Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania Phoenix, celebra formaţie românească de muzică rock, înfiinţată în anul 1962 la Timişoara
În anii 1970, efectele schimbărilor politice din ţară asupra vieţii culturale au dus la destrămarea multor formaţii de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou,
Phoenix a avut una dintre cele mai neaşteptate evoluţii, dând naştere subgenului rock numit etno rock, inspirat din folclorul românesc autentic.
În noaptea de 1 spre 2 iunie 1977, camionul cu formaţia ascunsă în boxe părăseşte ţara[8] prin vama de la Porţile de Fier. După mai multe ore de stat în vamă, în timpul cărora camionul este percheziţionat de către grăniceri, Nicu Covaci, care emigrase legal în Olanda cu un an înainte, reuşeşte să-i scoată clandestin din România, trecând în Iugoslavia. După cum povesteşte liderul formaţiei, vigilenţa grănicerilor vecini a fost adormită cu pachete de bani şi discuri cu muzică.
Perioada din Germania (1977–1989)
După plecarea băieţilor din ţară, conform spuselor lui Dan Chişu,[9] se credea că au fost eliminaţi în secret de către Securitate. Mircea Baniciu a fost chestionat o vreme de Securitate. Uşurarea a venit în momentul în care la Radio Europa Liberă s-a anunţat faptul că membrii formaţiei au ajuns cu bine în Germania Federală.
„Am parcat în «Ţara nimănui» cu spatele camionului spre o pădure. Am stat vreo treizeci de ore în vama aceea, iar cei dinăuntru, în pantaloni scurţi şi tricou, îngheţau de frig. La lăsarea serii i-am scos afară din camion şi, prin pădure, au plecat spre Austria. A doua zi dimineaţa a venit şi omul cu banii, garanţia pentru scule, iar dimineaţa eram în Austria. Băieţii mă aşteptau acolo, în primul han, şi glumeau pe seama mea că am întârziat. Eram deja liberi. [10]”
—Nicolae Covaci despre problemele la graniţa cu Austria
Pentru formaţie începe o perioadă grea, plină de lipsuri şi privaţiuni, dar şi de creaţii muzicale. După ce s-au terminat banii strânşi de Nicolae Covaci între timp, fiecare a încercat să se descurce cum a putut, prestând diferite munci, sau plecând pe la diverse formaţii. Perioada scurtă, de circa un an, în care au avut concerte împreună, rare şi prost plătite,[11] a fost marcată de revenirea lui Moni Bordeianu din Statele Unite ale Americii, care a preluat rolul de solist vocal.[12]
„Mi-am adus aminte de Moni, solistul nostru din anii '60... I-am dat un telefon şi, ca şi cum n-ar fi aşteptat decât acest lucru toată viaţa, a lăsat totul, şi familie, şi slujbă, şi a venit încoace. [13]”
—Nicolae Covaci, 1990
În această perioadă s-a încercat cântarea în limba română, mai apoi cu text englezesc, a pieselor de rezistenţă din ţară. Au apărut „Winter”, „Music and Muzak”, „Rock and Roll Bird”, „Wedding”, „Gipsy Story”. Erlend Krauser şi Josef Kappl încep să creeze primele piese cu sunet vestic („Alaska”, „Get Around”, „Brontozaur dat cu aur” etc.), disociindu-se astfel de viziunea de atunci a liderului Covaci, care dorea o continuare a liniei din ţară. „Recunosc că am fost un prost. Ei îmi spuneau că trebuie să cântăm altceva şi în engleză. Eu, în patriotismul meu nătâng, ţineam morţiş s-o facem în româneşte, fără a schimba stilul. Azi, le dau dreptate.” Încep astfel disputele stilistice dintre Covaci şi restul membrilor formaţiei. Iniţial s-a dorit scoaterea unui LP intitulat Zgâriaţi-vă pe ochi, care cuprindea piesele „Alaska”, „Zicala dobei”, „Wedding”, „Winter”, „Sunset” şi altele. Producătorii caselor de discuri se arătau plăcut impresionaţi de piesele prezentate, însă replicau că ei nu sunt instituţii de cultură, ci de făcut bani.[14] Propunerile acestora de a crea noi compoziţii în stilul „hit parade” s-au lovit de refuzul categoric al liderului Nicolae Covaci. Din materialul iniţial a mai rămas în discuţie doar piesa „Winter”. Formaţia urma să întregistreze o nouă variantă a ei, urmând a fi editat un single.[15] Evenimentele ulterioare nu au mai permis acestui proiect să capete viaţă.
Proiecte noi, Phoenix 50 şi 55 de ani (2008–2019)
Între invitaţii speciali ai formaţiei în concertul aniversar de 45 de ani s-au numărat Johnny Răducanu, Dumitru Fărcaş şi Gheorghe Zamfir.
În 2008 realizatorul TV Doru Ionescu realizează episodul al şaselea al „Integralei Phoenix”, intitulat „Apocalipsa după Phoenix – Baba Novak”, care se concentrează pe pregătirea, lansarea şi turneul aferent ale albumului Baba Novak, şi pe cele două spectacole-eveniment „Phoenix 45 de ani”. Josef Kappl şi Mani Neumann părăsesc definitiv Phoenix-ul.[53] Cei doi sunt înlocuiţi de Volker Vaessen (bas) şi Dzidek Marcinkiewicz (clape).
Covaci apare pe DVD-ul Folk You! 2007 - Ediţie de colecţie (lansat cu Jurnalul Naţional pe 4 august 2008) cu piesa „The Measure of a Man”, înregistrată în concert în cadrul Festivalului Folk You! de la Vama Veche.[54] Casa de discuri Electrecord, în colaborare cu Phoenix Records, reeditează albumele Cei ce ne-au dat nume, Mugur de fluier, Cantafabule şi Vremuri, anii 60....[55]
Pe 1 noiembrie 2008, la clubul „Silver Church” din Bucureşti, are loc concertul de lansare a unui nou album de creaţie, Back to the Future..., realizat împreună cu Moni Bordeianu. Materialul conţine piese mai vechi, majoritatea neînregistrate anterior, compuse de către Bordeianu (unele împreună cu Covaci).[56] Pe acest disc apare şi o versiune reorchestrată a celei mai vechi piese din repertoriul formaţiei – „Ştiu că mă iubeşti (şi tu)”. Pe 17 noiembrie, Jurnalul Naţional lansează o nouă ediţie de colecţie dedicată grupului Phoenix, de data aceasta însoţită de un CD compilaţie cu 18 piese.[57]
În 2009 este realizat un videoclip la piesa „Touché, Touché” de pe Back to the Future.... Clipul este regizat de Cristian Radu Nema şi este inclus pe ediţia reeditată a albumului. Pe 1 martie, formaţia susţine un concert la Sala Olimpia din Timişoara, cu scopul de a promova discul lansat în anul precedent.[58] Pe 7 martie 2009, are loc în Capitală concertul „Ora-hora”, prilej cu care formaţia este invitată în emisiunea Timpul chitarelor (TVR 2), unde Nicu Covaci vorbeşte despre reluarea unui proiect mai vechi de-al său, cu influenţe celtice – AnteMioriţa. Sunt prezentate, în avanpremieră, fragmente ale unor piese ce urmează să facă parte din AnteMioriţa: „Cimpoiul fermecat” şi „Asgard”.[59] Solistul principal al noului proiect urmează să fie Bogdan Bradu, în timp ce Cristi Gram va avea un rol important în orchestrarea noilor compoziţii.
Articol principal: AnteMioriţa.
Phoenix apare pe albumul video Timpul chitarelor, scos pe piaţă sub forma unui DVD ce cuprinde o selecţie cu filmări din arhiva Televiziunii Române, ilustrând cele mai reprezentative nume din istoria rock-ului şi folk-ului românesc. Cele trei filmări ce aparţin grupului timişorean, prezente pe acest material, sunt „Vremuri”, „Totuşi sunt ca voi” (din perioada „beat”) şi „Andrii Popa” (videoclip din perioada „etno”, filmat în Studiourile Buftea).[60]
Pe 1 decembrie 2009, de Ziua naţională a României, are loc la Sala Palatului premiera spectacolului Sinteza Rapsodia—Anotimpurile,[55] proiect de rock simfonic ce combină suita „Ciclul anotimpurilor” de pe albumul Cei ce ne-au dat nume cu Rapsodia română nr. 1 în La major a lui George Enescu. Unul dintre invitaţi este Bogdan Munteniţă, solist cu care formaţia va colabora şi în anii următori.
Articol principal: Sinteza Rapsodia—Anotimpurile.
Pe 27 mai 2010, la Opera Română are loc concertul „Phoenix Classics”, ce presupune colaborarea cu Orchestra Simfonică Bucureşti (condusă de dirijorul Daniel Jinga). Urmează turneul „SymPhoenix”, în parte acustic, care prilejuieşte revenirea formaţiei la Timişoara: spectacolul „SymPhoenix” se desfăşoară în Parcul Rozelor, pe 24 iunie 2010, formaţia fiind acompaniată de Filarmonica Banatul din Timişoara.[61] Pe 28 august, Phoenix participă la Festivalul Peninsula de la Târgu Mureş, unde grupul timişorean urcă pe aceeaşi scenă cu Europe şi cu colegii de generaţie de la Omega, trupă maghiară înfiinţată tot în 1962.[62] Covaci renunţă la Ionuţ Contraş. Este publicată cartea „Blues de Timişoara, o autobiografie” de Béla Kamocsa, lucrare ce conţine, între altele, o istorie a perioadei şaizeciste a Phoenix-ului.[63]
Pe 29 martie 2011 se desfăşoară un nou concert simfonic „unplugged” la Opera Naţională Bucureşti, ce facilitează încă o colaborare cu Orchestra Simfonică Bucureşti. De data aceasta, participă şi corul Accustic.[64] Covaci produce un videoclip pentru piesa „În umbra marelui U.R.S.S.”. Phoenix sunt invitaţi pentru a doua oară în emisiunea Timpul chitarelor, Volker Vaessen fiind suplinit temporar de Iulian Vrabete, basistul de la Holograf.
În 2012 Ovidiu Lipan Ţăndărică părăseşte definitiv formaţia.[65] Covaci îl înlocuieşte cu Ionuţ Micu, fostul toboşar de la grupurile Interitus Dei, Krypton şi Talisman.
Anul 2012 a însemnat aniversarea a jumătate de secol de activitate a legendarului grup timişorean ce la început s-a numit Sfinţii. Evenimentul jubiliar se desfăşoară la Ateneul Român, pe data de 5 decembrie, printre invitaţii de marcă numărându-se Mircea Albulescu, Gheorghe Zamfir, Grigore Leşe, Vlad Miriţă, Marius Mihalache, Adrian Naidin, Valeriu Sepi, Bogdan Munteniţă, alături de rapsozi populari, un cor de copii, noi tineri instrumentişti,[66] plus bateristul din perioada 1967–1970, Dorel Vintilă Zaharia. Evenimentul marchează începerea colaborării cu violonista Cristina Kiseleff, absolventă de studii muzicale clasice şi fostă elevă a lui Gabriel Croitoru şi Mircea Tiberian.[67] În 20 decembrie, concertul aniversar este susţinut şi la Timişoara, în fosta Piaţa Operei. Tot acum apare pe piaţă 50 ani: Best of Phoenix 1962-2012, un disc vinil, în ediţie limitată, despre care Nicu Covaci spunea: „Este un produs de înaltă clasă, ce se adresează în primul rând colecţionarilor şi fanilor din «aripa dură» a Păsării Phoenix.” [68]
În iunie 2013, în cadrul unei emisiuni televizate, este prezentată o piesă (cu Bogdan Munteniţă la voce) din opera AnteMioriţa.[69] Pe 28 octombrie 2013, în clubul „Silver Church” din Bucureşti, se desfăşoară concertul „Phoenix International”, fiind lansat şi un CD compilaţie cu acelaşi nume. Atât concertul, cât şi discul se axează în special pe creaţiile în limba engleză din repertoriul Phoenix, compuse preponderent în perioada de exil din Germania Federală. Participă, în calitate de invitaţi, Moni Bordeianu, Bogdan Munteniţă (solişti vocali), Cristina Kiseleff şi Teodor Tomulescu (viori).[70]
Anul 2014 aduce schimbări masive de componenţă. În februarie, Cristi Gram pleacă, după ce a susţinut partiturile de chitară în formaţie timp de un deceniu. În primăvară, Bogdan Bradu şi Cristina Kiseleff părăsesc, de asemenea, Phoenix-ul. În acest context, Covaci reîntregeşte formula cu Costin Adam (solist vocal), Dan Albu (chitară) şi Sergiu Corbu Boldor (vioară, blockflöte), cu care repetă piesele vechi într-un cantonament la Azuga. În luna mai apare maxi-single-ul Asgard, ce conţine piesa omonimă, „Vino, Ţepeş!” „Nevermind” şi „Nunta”. Acestea sunt primele înregistrări oficiale cu Costin Adam, noul vocalist. În vară, Ionuţ Micu este înlocuit cu Flavius Hosu, un toboşar de doar 13 ani, iar chitaristul Andrei Cerbu (11 ani) cântă ocazional cu Phoenix.[71] În urma a două cantonamente a câte o lună, la Sinaia şi Mangalia, sunt definitivate piesele pentru un nou album ce are ca temă principală voievozii şi regii care au luptat pentru ţară împotriva duşmanilor.[72] Pe 16 octombrie are loc un concert în Berăria H din Capitală, concomitent cu apariţia unui maxi-single promoţional cu trei piese, ce prefaţează noul album. Covaci întrerupe colaborarea cu Dan Albu şi cu Sergiu Corbu Boldor şi îi cooptează pe Andrei Cerbu şi Marc Alexandru Ţinţ, ambii la chitară.
Noul album se numeşte Vino, Ţepeş! şi este lansat în cadrul unui concert pe 6 decembrie la Palatul Naţional al Copiilor.[73] Odată cu acest album, apar pe piaţă două volume, scrise de Nicolae Covaci, despre istoria formaţiei: „Phoenix: Însă eu, o pasăre...” şi „Phoenix: Giudecata înţelepţilor”. Primul reprezintă reeditarea cărţii „Phoenix, însă eu...”, publicată iniţial în 1994, şi prezintă istoria grupului timişorean de la înfiinţare până la plecarea clandestină în Germania de Vest în 1977. Al doilea volum reprezintă o lucrare nouă, în care Covaci relatează povestea Phoenix de după 1977.[74] În anul următor, poetul Şerban Foarţă publică „Texte pentru Phoenix”, un volum ce reuneşte versurile scrise pentru Cantafabule. Este filmat un videoclip pentru piesa care dă numele discului Vino, Ţepeş!.
Periplul chitariştilor de pe parcursul ultimului an ia sfârşit în a doua jumătate a lui 2015, odată cu revenirea lui Cristi Gram. În 5 noiembrie, pe fondul protestelor de stradă generate de tragedia de la Colectiv, este înregistrată piesa „Fie să renască”, în fapt o variantă refăcută a melodiei „Phoenix” de pe Cantofabule.[75]
În 16 martie 2016 este organizat „Arhaic Rock”, un concert Phoenix, în care, alături de instrumentele specifice rock-ului, îşi găsesc locul violoncelul (invitat Adrian Naidin) şi câteva instrumente tradiţionale precum tulnicul sau toaca.[76] Este publicată cartea „Nebunul cu ochii închişi. Mony Bordeianu în dialog cu Doru Ionescu”, o biografie a primului vocalist al grupului timişorean.
În 2017 Phoenix împlineşte 55 de ani, moment marcat de spectacolul „Phoenix & Friends Rock Edition”, desfăşurat la Arenele Romane din Bucureşti, pe 19 aprilie, chiar în ziua în care Nicu Covaci face 70 de ani. Evenimentul aduce pe scenă, alături de membrii Phoenix, o serie de invitaţi din zona rock-ului: Dan Andrei Aldea, Călin Pop (Celelalte Cuvinte), Roman Iagupov (Zdob şi Zdub), AG Weinberger, Rareş Totu, Alin Oprea (Talisman), Crivăţ şi Luparul (Bucovina), formaţia Trooper, Bogdan „Bodo” Marin (Proconsul), Eugen Mihăescu şi Gabriel „Guriţă” Nicolau (Krypton), Tavi Iepan (Rezident EX), Moni Bordeianu, Bogdan Bradu, Malcolm J. Lewis, dar şi tinerii chitariştii Flavia Staicu şi Andrei Cerbu (amândoi în vârstă de 14 ani).[77] Pe 2 iunie, în Piaţa Libertăţii din Timişoara, un al doilea concert aniversar „Phoenix & Friends 55 de ani”, îi aduce pe scenă, lângă veterana trupă, pe invitaţii Moni Bordeianu, Bogdan Bradu, Bogdan Munteniţă, Valeriu Sepi şi Titi Dragomir, plus două formaţii locale: All Friends Band şi Vest Phoenix Cover.[78]
Apare o nouă carte semnată Nicu Covaci: „55 de ani de Phoenix în 21 de interviuri”. Pe 7 octombrie 2017 este difuzat episodul al şaptelea al „Integralei Phoenix”, intitulat „Ştiu că mă iubeşti şi tu... Vlad Ţepeş!” (realizator Doru Ionescu, TVR).[79] Episodul acoperă perioada 2008–2014, prezentând lansarea discului Back to the Future..., apariţiile în emisiunea Timpul chitarelor (2009 şi 2011), proiectele live „Rapsodia I/Cei ce ne-au dat nume”, „Phoenix Classics” şi „SymPhoenix”, jubileul de la Ateneul Român din decembrie 2012, încheindu-se cu pregătirea albumului Vino, Ţepeş!. Covaci întrerupe colaborarea cu Volker Vaessen şi reface formula cu Vlady Săteanu (chitară bas) şi Lavinia Săteanu (vioară).
Pe 28 ianuarie 2018 are loc evenimentul „Eminescu, eternul Phoenix” la Palatul Noblesse din Bucureşti,[80] unde, alături de Phoenix (care susţine un microrecital), mai participă jurnalistul Doru Ionescu, eminescologul George Anca şi solistul Stelu Enache. Cu această ocazie apare CD-ul Eminescu, eternul Phoenix, distribuit împreună cu o broşură despre prezenţa versurilor lui Mihai Eminescu în muzica rock/folk românească.
Este reluat proiectul Sinteza Rapsodia—Anotimpurile, ce a avut premiera în decembrie 2009. Turneul naţional „Sinteza – Rapsodia” începe pe 10 februarie 2018, la Iaşi,[81] şi se încheie pe 4 ianuarie 2019, la Bucureşti.[82] În această perioadă, Phoenix a avut şi alte proiecte, precum un nou concert „Arhaic Rock”, organizat pe 16 octombrie 2018.[83] Tot în 2018 este publicată cartea „Între Phoenix şi... Le Corbusier. Costin Petrescu în dialog cu Nelu Stratone”, o biografie a arhitectului–muzician Costin Petrescu, membru Phoenix între 1972–1975 şi participant la înregistrarea legendarelor albume Cei ce ne-au dat nume şi Mugur de fluier.[84]
În august 2019 este editat în regim propriu un CD promoţional intitulat The 80s, ce reprezintă un album de restituiri muzicale din perioada germană a grupului, după ce Covaci a fost părăsit de colegii săi din formula în care au fugit din România în 1977. Piesele incluse pe această compilaţie apar pentru prima oară pe suport compact disc. Alături de melodiile reluate de pe LP-ul Transsylvania (1981) şi de pe discurile single Ballade For You/The Lark (1987) şi Tuareg/Mr. G's Promises (1988), compilaţia mai conţine şase piese din arhiva personală a lui Covaci, publicate în premieră în variantele lor originale („Empire of Vampires”, „The Tale of Baba Novak”, „Morning Light”, „Running”, „Bounty Man”, „I Need a Friend”) şi o înregistrare live din 1980 a melodiei „Strunga”.[85]
Patru concerte au loc la finalul lui octombrie, la Galaţi (26), Braşov (29), Cluj-Napoca (30) şi Sibiu (31), iar restul de opt concerte se desfăşoară pe parcursul lui noiembrie: Vaslui (6), Iaşi (7), Buzău (12), Brăila (13), Oradea (16), Arad (17), Constanţa (21) şi Ploieşti (22).[87] Pe 15 decembrie, la Arenele Romane, Phoenix urcă din nou pe scenă în faţa publicului bucureştean, alături de câţiva invitaţi, cu prilejul concertului „Fie să renască”.
mai multe despre formatia Phoenix, la :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Phoenix_(forma%C8%9Bie)
|
Observator 9/29/2019 |
Contact: |
|
|
