„America de azi. Puterea ziarului” (1930)
UNIVERSUL, Anul XLVIII, Nr. 230, Luni 22 Septembrie 1930 p. 3
PETRE COMARNESCU
Presa americană
Pentru cititorul deprins cu ziarele europene, lectura ziarelor americane este o dificultate, pe care nu cu uşurinţă o poate învinge. Ziarul american impresionează prin cantitate şi reclame. Uneori conţine patruzeci de pagini, precum şi numeroase secţii literare, ştiinţifice, agricole şi nelipsitele descrieri comice, de-o neîntrecută naivitate.
Accentul e pus pe ştiri, iar nu pe opinii şi directive. Într’un ziar se întretae toată viaţa omenirii şi se confruntă ultimele manifestări ale întregului glob. În America, însă, ziarul nu selecţionează ştirile, nu le ierarchizează şi nu ia atitudini. Din această cauză totul pare un haos fără început şi fără sfârşit şi lectura ziarului devine obositoare. El arată ultimele „news” (veşti) şi nicidecum „views” (adică opinii şi interpretări ale veştilor).
Ca limbă, ziarul e scris în „Slang”, adică în argo-ul cel mai popular. Poţi şti perfect englezeşte şi citi ziarele engleze, fără a însemna că vei putea descifra uşor limbajul propriu al ziarelor americane şi convenţiunile, poreclele şi abrevierile lor. Pe de altă parte, articolele ziarelor americane sunt scurte şi neiscălite. Aşa numitele „editoriale” încearcă anonim a lua poziţie în anumite chestiuni, dar în chip scurt şi timid. Uneori numele însuşi al directorului ziarului e necunoscut.
PUTEREA ZIARULUI ÎN AMERICA
Statisticile arată limpede că fiecare cinci familii americane cumpără opt ziare sau un ziar la două persoane în stare a citi. În 1929, venitul din vânzările şi abonamentele ziarelor a fost de 325 milioane dolari, iar venitul din reclame 900 milioane dolari. Fără ziare, comerciancii şi industraşii americani ar fi paralizaţi.
În Statele Unite apar astăzi 1944 ziare (381 de dimineaţă; 1563 de seară). Din acestea, a şase parte sunt proprietatea a 57 de grupuri. În general sunt câteva mari grupuri de proprietari ca Paul Bloc, Hearst, Scripps-Howard, care au ziarele lor mai în fiecare oraş mare al Statelor Unite. Grupul Scripps-Howard are 25 de ziare, iar Hearst are 24 ziare, dar cu un tiraj dublu decât al precedentului grup. Tendinţa de monopolizare este atât de mare, încât ziarele personale abea de pot exista. În ultimii cinci ani au dispărut 95 de ziare, proprietate a unor indivizi nesusţinuţi de nici un consorţiu. Prosperitatea ziarelor monopol este, însă reală. Într’un ştiinţific studiu, ziaristul W. P. Beazell arată cum se desvoltă această tendinţă de standardizare a produselor presei. Toate ziarele americane reproduc acum aceleaşi veşti, aceleaşi idei, aceleaşi fotografii. Aproape că nu mai există diferenţă de conţinut. Ziarele pun atâta interes pe veştile generale, încât cu tot numărul mare de pagini ale lor abea pot tipări jumătate din veştile primite.
ZIARELE AMERICANE ŞI CELE EUROPENE
Dar în ciuda curiozităţii pe care o stârnesc, ziarele americane n’au autoritatea şi nici individualitatea ziarelor europene. Ele atrag cititorii prin reclama pe care o fac, dar nu prin atitudinea lor personală. Cu excepţia a 2–3 ziare în toate Statele Unite, restul sunt inferioare ziarelor româneşti. Ideile serioase, directivele politic,e propunerile educative, foiletoanele ştiinţifice, articolele de fond se tipăresc în reviste, dar nu în ziare. În acestea din urmă, se publică doar ce se întâmplă şi nimic din ceeace ar trebui de făcut. Publicul este ajutat cu greu în iniţiativele lui bune de cître presa americană, pe când la noi subscripţiile publice şi iniţiativele de educaţie găsesc o nobilă încurajare din partea presei.
AVEREA LUI LAWSON
Când am fost în statul Wisconsin, am avut ocazia de a vizita domeniul şi castelul pe care Victor Lawson l-a cumpărat din banii pe care i-a câştigat ca jurnalist. A început ca umil vânzător d eziare pe străzile Chicago-ului şi a isprăvit prin a fi proprietarul puternicului „Chicago Daily News”. În primii cinci ani, Daily News a avut un profit net de 1 milion şi jumătate dolari anual.
Am vizitat domeniul pe care la moartea sa, neavând copii, Victor Lawson l-a lăsat grădinarilor şi îngrijitorilor acestui domeniu. Aceştia, întrunindu-se într’o societate, au vândut domeniul cu casă cu tot unui conuntry-club, format de bogătaşii din Chicago.
Aflată pe margine de lac, casa ese foarte mare şi de un gust amestecat, cu o foarte frumoasă terasă, însă şi largi camere cu orglinzi până şi pe plafoane. Domeniul e atât de mare încât te poţi rătăci deabinelea chiar cu automobilul. Are un fel de pădurice, terenuri de tenis, observatoare astronomice, etc. Taxa de membru la acest club este de 1000 dolari anual!
O dovadă, printre sute alteel, de ceeace energia şi prielnicile condiţii pot ocaziona în America.
ZIARELE AMERICANE ŞI ROMÂNIA
De la vizita Reginei Maria în Statele Unite, România se bucură de o publicitate pe care statele scandinave, balcanice sau ţări ca Belgia şi Olanda nu o au. Regalitatea noastră este cunoscută de fiecare american. Unii americani ne mai cred de rasă slavă şi mai amestecă în mintea lor Rumania cu Bulgaria, Armenia sau chiar Austria, nu există, însă, cetitor care să nu ştie de M. S. Regele Carol, Regina Maria şi Voevodul Mihai. Fotografiilor tuturor membrilor familiei noastre regale sunt arhicunoscute. D-nii V. Brătianu şi I. Maniu iarăş sunt pomeniţi deseori în ziarele americane. Că uneori ziarele americane încurcă fotografiile personalităţilor noastre politice nu trebuie să ne mire dată fiind depărtarea şi graba cu care se tipăresc acolo ziarele. Fapt este că publicul american a prins interes şi curiozitate de cele ce se petrec la noi şi aceasta e un început bun.
CURIOZITATEA AMERICANILOR
Americanii sunt poporul cel mai plin de curiozitate. Dacă ştii cum să-i interesezi, ei te ascultă şi despre cele mai particulare lucruri. Au mare încredere în fapte şi statistici. Ruşii sovietici le-au prins această predileţcie şi pentru a-i convinge de ce bine e în Rusia îi omoară cu cifre şi statistici tendenţioase în numeroasele cărţi de propagandă pe care le împart gratuit.
Americanii se interesează de problemele Chinei şi ale Indiei, ca de chestiunea prohibiţiei şi a alegerilor lor prezidenţiale. Oriunde vorbeşte un indian, un chinez, un comunist ei se îngrămădesc să culeagă ştiri „de la sursă”.
Ei n’au nici principii, dar nici prejudecăţi. Au însă, o largă şi nestăvilită curiozitate. Dacă românii ar şti cum să-i intereseze, România ar câştiga şi mai mult în ochii lor.
Dacă statul nostru ar organiza în America câteva expoziţii de artă românească şi ar tipări câteva cărţi despre România, am putea fi siguri că mâine zeci de turişti americani vor veni să viziteze ţara noastră.
Americanii au bani şi curiozitate. Distanţele pentru ei nu contează. Cei cari au fost la noi nu uită Curtea de Argeş, Sinaia şi Braşovul, costumele ţăranilor şi pitorescul naturii.
Ele dau fapte şi întâmplări din întreaga lume. Când se pasionează asupra problemelor antartice cu atât mai uşor se vor interesa de ceeace-i în România.
Şi să nu uităm că o veste despre România se multiplică simultan dealungul celor 48 de state americane.
|
Petru Comarnescu: 9/20/2019 |
Contact: |
|
|
