Publicistica lui Ion Vinea
ION VINEA, Opere, vol.XI. Publicistică (1941-1942)
Ediție critică, note și comentarii de ELENA ZAHARIA-FILIPAȘ și MAGDALENA RĂDUȚĂ
BUCUREȘTI, Editura Muzeul Literaturii Române, colecția Scriitori români, 2019
Cunoscut poet, prozator, publicist, jurnalist, teoretician literar și om politic, Ion Vinea (Ioan Eugen Iovanaki, 1895-1964) a fost fondator al mișcării simboliste, împreună cu Tristan Tzara și Marcel Iancu, a înființat revista „Simbolul” și a colaborat sau a condus publicațiile: Noua revistă română, Rampa, Facla, Contimporanul, Chemarea, Deșteptarea economică și socială, Omul liber, Adevărul, Gândirea, Evenimentul zilei, Adevărul literar și artistic etc. Absolvent de Drept, polemist temut și bărbat cu multe neveste, a încurajat revolta iconoclastă a tinerilor și a oferit pagini scriitorilor moderniști și avangardiști, a colaborat cu Pamfil Șeicaru, a scris la Gândirea, a atacat cu curaj problemele din timpul și de după încheierea celui de al doilea război mondial, suportând, din partea regimului comunist, nou instalat, scoaterea din Uniunea Scriitorilor (1950),eliminarea din presă (1954), închisoarea(1956) și obligarea la munci de jos.
Lucrări despre publicistica sa, un segment cuprinzător și important pentru ideile, convingerile și preocupările sale, au mai apărut, fără a avea amploarea cărții pe care o comentăm:
Elena Zaharia Filipaș, monografia Ion Vinea (1972), Sanda Cordoș, Ion Vinea, un scriitor între lumi și istorii (2017), culegerile Publicistică literară (1977) și Săgeata și arabescul.Articole și pamflete (1984), de asemenea articole în presa scrisă și online.
În Notă asupra volumului, autoarele, Elena Zaharia-Filipaș, experimentat prof.univ.dr. cu numeroase și documentate studii literare, în special despre literatura interbelică, Vasile Voiculescu, Ion Vinea, literatura feminină, și tânăra Magdalena Răduță, tot cadru didactic dr. la Universitatea din București,colaboratoare și la volume anterioare dedicate publicisticii acestui autor, menționează că acesta este cel de al optulea dedicat publicisticii. Perioada vizată cuprinde activitatea jurnalistică a lui Ion Vinea la publicația Evenimentul zilei, mai puțin la Curentul,ambele aparținând trustului celebrului Pamfil Șeicaru. Primul ziar menționat apărea în trei ediții zilnic, uneori chiar în trei, cu știri despre situația frontului, pe prima pagină, unde, de obicei, apăreau articolele lui Vinea. Autoarele menționează, ca și la volumele precedente, intervențiile sau menținerea în textele reproduse a erorilor de tipar, a formelor morfologice și fonetice ale vremii, a grafiei (de exemplu, se scriau cu inițială majusculă numele limbilor și popoarelor, punctelor cardinale, lunilor anului etc.) S-a păstrat grafia unor neologisme care nu erau încă adaptate: anahronism, biurou, coheziune, dok, eloquent, fakir, hereditar, Jugoslavia, kolhoz, linguistic, massă, nikel, rassă, skizofrenie, șofeur, tank, ticket. Articolele din anii 1941 și 1942 erau semnate Ion Vinea, mai rar cu inițiale.
Tomul voluminos are 885 pagini, la care se adaugă Cuprinsul de 14 pagini, fiind o oglindă fidelă, complexă și cuprinzătoare a publicisticii lui Ion Vinea. Lămuritoare sunt Note și comentarii, începând de la pagina 837, de unde aflăm lucruri importante, legate de evoluția societății, presei și culturii românești.
Pentru anul 1941, după instaurarea dictaturii legionare, în toamna anului 1940, Facla lui Ion Vinea, ca și alte publicații, este suspendată, iar jurnalistul rămâne fără mijloace de subzistență. Mobilizat în redacția Evenimentul zilei, din trustul lui Șeicaru, lucrează aici până în august 1944. El se adaptează politicii acestui oficios al regimului, contrar convingerilor sale și condus de ideea redobândirii ținuturilor răsăritene răpite. Drama de conștiință a gazetarului și scriitorului era cum „să împace spiritul adevărului cu imperativele sociale ale momentului, libertatea de gândire cu constrângerile traiului zilnic”(p.837). Unele precizări istorice care explică atitudinea ziaristului Ion Vinea: instaurat la 14 septembrie 1940, „statul național-legionar” a durat până la începutul anului 1941 (27 ianuarie), când armata, condusă de mareșalul Ion Antonescu a înăbușit rebeliunea legionară, regimul acestuia fiind sprijinit de Evenimentul zilei până la căderea din 23 august 1944.
Angajat la Evenimentul zilei, Ion Vinea scrie, în mod surprinzător față de opiniile sale ferme anterioare, de stânga, pe linia pro-germană a ziarului, despre virtuțile regeneratoare ale războiului care va duce la o ideală „Europă nouă”, sub conducerea Germaniei.Călătoria directorului ziarului la Madrid și Lisabona trezește curiozitatea cititorilor, pentru că se păstrează o mare discreție, Ion Vinea recunoscând într-un articol că îl leagă o mare prietenie de acesta. Ocazia îi provoacă lui Mircea Eliade „o cumplită tristețe și secetă sufletească”, întrucât Șeicaru „a terorizat toți regii și toate guvernele, dar a căzut întotdeauna în picioare”, aflăm citind documentatele note de la sfârșitul cărții.
Apariția monumentalei „Istorii a literaturii române de la origini până în prezent” scrisă de G.Călinescu, apărută în anul 1941, în care Ion Vinea este inclus la secțiunea „Dadaiști, suprarealiști, hermetici”, pe când încă nu-și adunase versurile într-un volum, nu îl entuziasmează, dimpotrivă, îl ironizează pe autor, persiflează și contestă: Călinescu , „nu tocmai lipsit de talent și de inteligență”, s-ar fi înfățișat pe sine însuși, într-o lucrare impresionistă. Cu un scris „alergăreț”, „mai mult interesant decât documentat și mai mult zbenguit decât analitic”.o greșeală literară care a dat o operă fantezistă. Finalul articolului, intitulat „Furtuna din pahar”: „Nu vreau să spun că a scris o carte rea... Ne-ar fi putut oferi însă una mai bună”. Este evidentă nemulțumirea, neîndreptățită, a lui Ion Vinea față de locul care i s-a rezervat în lucrarea călinesciană.
Foarte interesant, pentru dezvăluirea unei întinse românități răsăritene, dar și pentru că a atras replica altui scriitor român, este articolul„Făcuți de fete mari”, cu subtitlul „Pe urmele administrației staliniste”, unde este reprodusă scrisoarea profesorului sociolog indicat numai prin inițiala S., călător în Transnistria. Sunt înfățișate condițiile mizere în care erau ținuți locuitorii de la marginea imperiului țarist, apoi sovietic, analfabetismul, lipsa de îmbrăcăminte, izolarea și amintirea deportărilor frecvente în Siberia. Articolului semnat de Vinea în „Evenimentul zilei” îi răspunde Miron Radu Paraschivescu, în articolul „Scrisoare deschisă dlui Ion Vinea”, din publicația „Tinerețea”,în care Vinea este acuzat de exces de zel, de servilism, elanul lui „belicos și justiția”r fiind pus în antiteză cu înfățișarea „fragilă și etern juvenilă”, iar sintagma din titlul articolului lui Vinea, referitoare la bolșevici, fiind întoarsă, reinterpretată în sens biblic. Schimbarea atitudinii lui Vinea, de la considerarea vecinului de la răsărit ca prieten, la observarea atrocităților și minciunii, se produce după ce provinciile românești din est și nord-est au fost răpite.
Un articol de evocare a ziaristului elvețian Emile Bonjour, în care este evidențiată menținerea libertății de conștiință și de exprimare, intitulat „La moartea unui ziarist elvețian”, publicat în „Evenimentul zilei” și reluat în „Curentul”, atrage convocarea la șeful cenzurii, care îi citește protestul german, unde se afirmă că s-au scris despre presa elvețiană păreri „deplasate” și „contrare adevărului”.
În alt articol, „Profesori și elevi”, este ironizat Timoleon Pisani, purist în problema împrumuturilor neologice, jurnalist și memorialist preocupat de lingvistică, polemica durând mulți ani.
Aspecte de care se ocupă Ion Vinea în scrierile sale sunt și evoluția războiului, politica din Balcani, măsurile de pedepsire a furtului, tâlhăriei, denunțurilor nefondate, a lansării de zvonuri false,cerșetoriei, indecenței, luate de regimul autoritarist, deontologia profesională și raportarea la public a gazetarului, evoluția școlii românești în perspectiva unei vizite a profesorului Ion Petrovici, evocarea scriitorului Vasile Demetrius coleg de generație cu Gala Galaction, Tudor Arghezi și N.D.Cocea, evocarea scriitorului și pamfletarului francez Leon Daudet, a compozitorului și dirijorului italian Antonio Castaldi, a sculptoriței americane Katherine Stubergh, a dansatoarei francere Cleo de Merode și a altor personalități artistice ale epocii.
Elocventă este afirmația lui Ion Vinea, conștient de rolul ingrat al gazetarului în acea perioadă de război, de cenzură: el se află pe „pragul ce desparte lumea sincerității absolute de lumea imperativelor sociale” și oscilează între „adevăr și sensul pragmatic al vieții” („Despre gazetărie și gazetari, în „Evenimentul zilei”, 25 octombrie 1942). În acest sens trebuie privită toată activitatea sa gazetărească, la fel concesiile și abaterile de la credințele sale exprimate înaintea acestei perioade.
Acest nou volum din marea operă dedicată activității literare și publicistice a unui important scriitor român documentează o perioadă puțin studiată, și anume perioada gazetăriei din vremea războiului, munca, efortul și capacitatea de selecție și de sinteză a autoarelor îndreptățind așteptarea următoarelor volume.
|
Corneliu Vasile 9/18/2019 |
Contact: |
|
|
