Colţul spiritual - Sfânta Cruce
Sfrânta Cruce fiind atât de prezentă în viaţa noastră, pietatea populară a creat o serie de legende evlavioase în legătură cu ea, cu originea ei şi cu puterea ei izgonitoare de draci. Cea mai interesantă legendă pioasă este legarea Crucii de pomul cunoaşterii din rai.
La moartea lui Adam, fiii săi au hotărît să-i facă sicriul din pomul care semnificase păcatul neascultării protopărinţilor noştri. Copacul uriaş a fost tăiat. Sicriul lui Adam a consumat o parte infimă din lemn. Tot ce a rămas, a fost păstrat ca un semn al amintirii păcatului şi a promisiunii răscumpărării noastre.
Când Noe a primit poruncă să construiască arca - simbolul mântuirii noastre, Biserica - el a folosit marele copac din mijlocul raiului, tocmai fiindcă era legat de promisiunea salvării. Corabia l-a purtat pe el şi familia lui şi toate animalele aduse în corabie după porunca lui Dumnezeu. La terminarea potopului, apele au adus părţi din lemnul corabiei până în ţara sfântă. Oamenii au văzut lemnul care era dintr-o esenţă necunoscută şi foarte tare. Un dulgher a luat tot ce a găsit din copacul respectiv şi a cioplit o masă mare şi grea, care s-a moştenit din generaţie în generaţie, până în vremea lui Iisus.
După ce, prin intrigile şi acuzaţiile evreieşti, Mântuitorul a fost condamnat la moartea pe Cruce, ultimul descendent al vechiului dulgher şi-a adus aminte de lemnul special, moştenit de la strămoşi şi a făcut din masă o Cruce mare şi grea, pe care a oferit-o spre crucificarea acelui “înşelător şi răzvrătit” pe care sinedriul Îl condamnase la moarte, cerând apoi confirmarea sentinţei lor de la procuratorul roman Pilat.
Astfel, a murit Iisus pe Crucea făcută din lemnul păcatului adamic, lemn care a devenit instrumentul ispăşirii păcatelor omenirii prezente atunci şi cea viitoare, până la Judecata Finală.
Legenda, ca orice altă legendă, ascunde în ea o fărâmă de adevăr istoric, dar, mai ales, un sens spiritual, pe care evlavia populară l-a însămânţat în ea. Cel mai important element al acestei legende, este legarea ei de păcatul lui Adam şi de iertarea neamului omenesc. Acolo unde Adam a greşit, acolo s-a făcut şi făgăduinţa mântuirii viitoare.
|
pr. Gheorghe Nicolae Şincan 9/13/2019 |
Contact: |
|
|
