De ziua ei,
Profesorul meu de fizică din vremea liceului, un bătrînel tare sugubăt, obisnuia să le necăjească pe fete cu o foarte evidentă constatare, după cum îi plăcea lui să întărească: bărbatii sînt mult mai frumosi decît femeile. Masculii în general. Uitati-vă si voi la cocos, la leu, la păun, la cerb.
Lor, fetelor, nu le displăcea prea tare discutia pentru că, atîtată din toate părtile, consuma măcar un sfert din ora în care ar fi trebuit să răspundă sau să asculte despre energie, inertie sau cine stie ce altă „prostie”.
Nouă, băietilor, ne plăcea chiar mai mult problema pentru că pe lîngă celelalte, speram să le mai „taie din nas” fetelor. De crezut ce spunea profesorul, nici vorbă să credem. Nu credea nici el, oricît de magnifică e coada păunului. Asta era altă gîscă în altă traistă.
In fond frumusetea femeii nu e dată doar de frumusetea trăsăturilor ei. Gratia, zîmbetul, umbletul... Rîsul, plînsul si chiar încăpătînarea sînt toate dezarmante cînd au loc sub pălăria unei femei. In fata unei femei frumoase ( si cred că foarte putine femei nu sînt foarte frumoase) ti se poate întîmpla orice. Chiar si să uiti că esti alături de o altă femeie frumoasă. Cam asa mi se pare mie că stă situatia.
Acum să privim lucrurile si din altă perspectivă. Mama e frumoasă fie ea cît de grasă sau de slabă, cît de albă sau de brună, căci nimeni nu e ca ea. Bunica? Bunica si cocosată e o minune de femeie. Iar fata? Cine are o fată mai frumoasă decît a mea?
La începutul primăverii, cam cum va fi cînd poate veti citi rîndurile acestea, cînd ghioceii sparg zăpada si mugurii crengutele din gard, e ziua lor. E o vreme din an plină de legende despre dragoste, frumusete, credintă, ispite. Atunci se împleteste mărtisorul asa cum l-a împletit Baba Dochia ca să stea în pieptul fetelor pînă la cîntatul cucului sau la înfloritul visinului, atunci se aleg babele cînd îsi leapădă Dochia cojoacele, atunci se fac mucenicii cu miere si cu nucă. S-ar putea să fie cald, s-ar putea să fie viscol, dar ce contează? „Ce-am uitat, aprindem iară / Sub vesminte ne ghicim/ Căutăm în primăvară/ un tărîm ce-l bănuim.” *
Lumina, căldura, culoarea, parfumul si speranta, pe ele le căutăm în primăvară si în chipul aceleia ce o visăm. Dacă nu le găsim pe toate si întotdeauna, nu înseamnă altceva decît că n-am căutat cu grijă si cu răbdare. Si dacă cu primăvara răbdarea nu poate fi pusă la încercare mai mult de două-trei luni, cu femeia răbdarea nu trebuie măsurată. Doar asa si numai asa, farmecul ei va miji, se va întregi si-si va oferi fructul, mărul din legenda biblică. Rostul nostru este să-i dăm motivatia, sensul si o dragoste de o viată.
* Lucian Blaga – Focuri de primăvară
|
Viorel Neacsu 3/8/2005 |
Contact: |
|
|
