Poetul și muzicianul Mihai Miltiade Nenoiu
Născut la 31 august 1937, în Bucureşti, Mihai Miltiade Nenoiu a fost mehedinţean prin toată ființa sa. Și-a petrecut copilăria şi adolescenţa în satul mamei, cătunul Olac, din comuna Valea Ursului. Părinţii săi au fost Virgil Nenoiu, din satul Boceni, devenit tipograf, şi mama, Fineta (născută Rădulescu), din Olac, cu studii de menaj în fosta insulă Ada-Kaleh.
Și-a făcut studiile elementare la Şcoala nr. 43 din Bucureşti, în perioada 1944-1948, apoi la Institutul militar de muzică (1948-1954), Liceul de muzică nr. 1 (1954-1956). A urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1957-1962), unde avea să-și susțină, peste aproape patruzeci de ani, doctoratul, în 2004.
Este o personalitate marcantă, mai rară în peisajul spiritualităţii româneşti, spune despre el criticul și istoricul literar Tudor Nedelcea. În anii ’60, în locuinţa sa din str. Brutus nr. 3 din Bucureşti, funcţiona un cenaclu literar, frecventat de Mircea Ciobanu, Marin Sorescu, Constanţa Buzea, Adrian Păunescu; în anii ’60-’70 frecventează cenaclul literar „Luceafărul”, condus de Eugen Barbu. În 1979 înfiinţează şi conduce Cvintetul naţional „Concordia”, de renume mondial, care are un palmares de peste 550 de concerte în România şi în străinătate şi peste 8000 de minute de înregistrări la Radiodifuziunile din Bucureşti, Zürich, Paris, Stuttgart, Baden-Baden, Lisabona, Copenhaga, Mannheim, precum și participări la festivaluri prestigioase.
A fost solofagotist în Orchestra Radio România (1956-1970), şef partidă fagot (1970-1989), solist concertist (1991-2005). În paralel, a fost profesor de fagot la liceele „Dinu Lipatti” şi „G. Enescu” (1961-1985), profesor titular al clasei de fagot şi muzică de cameră la Universitatea Naţională de Muzică (1991-2012) şi profesor asociat la Universitatea „Ovidiu” din Constanţa. Ca muzician, a colaborat cu cei mai mari compozitori, dirijori, pianişti, violonişti, violoncelişti sau cântăreţi din lume (Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Nicolae Herlea, Angela Gheorghiu etc.), i s-au dedicat lucrări simfonice pe care le-a prezentat în premieră mondială, are o discografie impresionantă. A înregistrat 13 CD-uri.
Ca scriitor, a debutat cu poezie la revista Luceafărul, în 1967. A colaborat la România literară, Contemporanul, Lamura, Viaţa românească, Facla literară și altele.
Activitatea sa artistică a fost încununată cu numeroase premii şi distincţii, printre care: Diploma de merit pentru învăţătură (Ministrul Învăţământului, 1954); premiul I la concursul Naţional de Interpretare (1956); premiul I şi titlul de laureat la „Cântarea României”(1983, 1985, 1987); premiul Asociaţiei Oamenilor de Teatru şi Muzică (1984); premiul special al Uniunii Interpreţilor din România (1995); diplomă aniversară a Societăţii Române de Radio (2003); diplomă de excelenţă a Senatului UNMB (2004); diplomă de merit a Universităţii „G. Enescu” Iaşi (2005); Ordinul Ziariştilor Profesionişti din România, cl. I-a, Aur (2007); premiul G. Enescu” (Ministerul Culturii, 2007); diploma „Antim Ivireanu” pentru „întreaga activitate în muzică, literatură şi pedagogie” (2007); premiul „Sergiu Celibidache” (Revista „Lamura”, 2012) și încă multe altele.
Mihai Miltiade Nenoiu a fost vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
S-a stins din viață anul acesta, la 20 iulie, lăsând în urmă o valoroasă operă poetică și muzicală.
Lucrări tipărite: Preludiu la unison, poezie, Bucureşti, 1969 (ediția a II-a în 2005); Sentimentale, poezie, Bucureşti, 1997; În veşnică pierdere, poezie, Reşiţa, 2000; Caragiale şi terapia „râsu-plânsului”, Bucureşti, 2002; 77 de replici în stilul haiku la „Pseudopodele” Laurei Bărăian, Bucureşti, 2005; Călătorie în două mişcări, proză, Bucureşti, 2008; De la Enescu la „Concordia”, convorbiri cu Romulus Turbatu, Craiova, 2008; Antologie poetică, Sf. Gheorghe, 2013; Poezii de dragoste, Editura ARTprinter, Sfântu Gheorghe, 2014 (lansată la Gaudeamus Craiova în același an). În domeniul muzicologiei a scris: Fagotul – istorie şi revelaţie, Bucureşti, 2011; Portret din cinci închipuiri, monografia Cvartetului „Concordia”, Bucureşti, 2012.
I-au fost dedicate două monografii: Miltiade Nenoiu, muzicianul poet de Doru Popovici (Bucureşti, 2006) şi Miltiade de Aurelian Titu Dumitrescu (Bucureşti, 2006). Este menționat în mai multe dicționare, dedicate atât lumii muzicale cât și celei literare. S-au scris nenumărate articole și cronici despre spectacolele și cărțile sale, relevând calitățile creatoare și interpretative.
Rodica Pospai Păvălan
(extras din fișa dedicată lui Mihai Miltiade Nenoiu în cartea în pregătire „Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței”).
|
Rodica Pospai Păvălan 9/1/2019 |
Contact: |
|
|
