”Scrisoare către Diaspora”
Pe un vulcan de rană,
Dincolo de vamă,
Cu semnul Sfintei Cruci
Privirea-ți arunci…
Măreață Diasporă, spune-mi ce vezi din depărtare?…
Eu sunt acasă și nu prea știu cum trăiești, căci nu am plecat încă din țară.
România înflorește cu fiecare boboc de floare multicoloră pe care îl trimiți celor care te cunosc și strălucește prin aurul campionilor, care se întorc de pe meleagurile în care tu ești prinsă cu prea multe cuie, pentru a te mai putea desprinde ușor.
Suferi în tăcere…
Ai plecat prea devreme! Ai plecat când încă mai aveai un cuvânt de spus…
Acum, glasul tău se pierde din cauza distanței pietonale dintre cuvinte și un difuzor incompatibil cu ambiția ta spălată de un ocean de sentimente albastre.
Nu te aude nimeni…
Spune-mi mie, Diasporă!… Scrie-mi despre traiul tău cu dorul călător prin țări străine de sufletul tău românesc!…
Îți trimit un pachet de alinare, cu zestrea pe care nu ai putut să o cari atunci când bagajul era deja ud și îngreunat cu lacrimile tale aflate sub cod roșu de durere.
Nu aveai putere…
Ți-am pus păturile cu fir de melană țesute la războiul străvechi, să te acoperi cu ele atunci când nu te poți încălzi din cauza gradelor scăzute ale încrederii și optimismului.
Ți-am pus cămășile tale din in și din bumbac, pe care le purtai la ocazii de sărbătoare, să le porți și acum, când sunt la moda oricărei zile.
Ți-am pus cartea de rugăciuni, pătată cu mir, alături de zece pliculețe cu tămâie, pentru a-ți regăsi liniștea de altădată și siguranța familiară a unui suflet de copil, crescut cu credință și respect tradițional.
Ți-am trimis clopotul vechi, vopsit în culoarea verde, purtat la gât de vaca bunicii, de la care ai băut laptele cald, pentru ca sunetele lui să te trezească mereu la realitate și să îți redea pulsul unei inimi neînfricate.
Am pus și jurnalul bunicului erou, de o mie de file legate împreună cu un album de imagini schițate, pentru a retrăi experiențe trecute și gânduri de salvare pentru cele mai încurcate obstacole.
În timp ce citești scrisoarea mea, cred că deja ai găsit în pachet și muzicuța din lemn, la care te îndemn să cânți de fiecare dată când vrei să auzi doar muzica vindecătoare de asurzirea unor ecouri manipulatoare.
Amintește-ți secretul hârtiei parfumate cu flori de lavandă și cel al elixirului curgător din vița de vie, lăsându-te alintată de leacurile bătrânilor!…
Nu știu ce ți-au scris alții, dar știi bine că dragostea mea este una empatică, căci joc în același film, în care timpul ne unește și spațiul ne desparte, într-o cursă infernală către bunăstare.
Te rog să nu uiți de instrumentele care au pus bazele unei educații demne de a fi moștenite de copiii tăi, chiar dacă rădăcinile au început să se prindă acolo unde ești, hrănite de noi elemente vitale.
Sudoarea muncii de pe fruntea ta îi ustură doar pe cei care te îmbrățișează, așa că nu te lăsa amăgită de măști patriotice și treci pe lângă punțile nesigure, care te pot ameți și îndepărta de la drumul tău.
Gândește-te doar la ceea ce te bucură, căci Viața îți aparține…
Poate ți se pare cumva poetic modul în care m-am exprimat, însă crede-mă că am împiedicat la fiecare gând temperamentul oricărei idei sugestiv revoltătoare, cu puterea unei vibrații pozitive, pentru a-ți reda dulcea vorbă românească.
În mod revoluționar, câinii de aici umblă cu covrigi în coadă și porcii chiar au început să zboare pe sus, unii fiind peste tot, iar alții de negăsit. Febra intelectuală ia amploare fără rușine, umflând ochii și perturbând auzul succesorilor.
Acestea nu s-au arătat a fi semne bune, precum am sperat cândva, ci doar o realitate pamfletară, care tulbură mintea și sufletul.
Iubita mea Diasporă, vreau să te știu fericită! Ține-ți copiii aproape!…
Învață-i să iubească cărțile și încurajează-i să își scrie ideile creative pe caiete memorabile, căci ei vor vedea viitorul îndepărtat.
Atunci când vei veni, te rog să îmi aduci schimbarea așteptată precum curcubeul după ploaie!… Ești o rază de speranță pentru a reîncălzi acest pământ roditor pe care ai făcut primii pași…
Te aștept cu plăcinte și cu toate roadele pământului natal, să ne strângem mâinile încă o dată în Hora Unirii și regăsirii!
Întoarce clepsidra timpului, astfel încât să ajungă și la mine nisipul infinit al răbdării și puterii tale în fața vântului atât de potrivnic visurilor noastre!…
Te iubesc în întregime, Diasporă Românească!…
Din inimă curată,
Ionela Budu
August 2019, Amara, jud. Ialomița
leviathan.ro
|
Ionela Budu 8/26/2019 |
Contact: |
|
|
